Până să ajungem acasă la mine a trebuit să îi dau flori, să ne plimbăm în soare, să mângâiem o mogâldeaţă neagră legată de clanţa unui ABC, să intrăm de două ori într-un magazin, să uscăm nişte lacrimi şi s-o fac să râdă. Apoi ne-am ţinut de mână.
– Hai să facem un „cireşe party”!
– Hai, mi-a răspuns într-o clipă.
Le-am spălat bine şi le-am pus pe farfurii întinse. Întotdeauna mi s-a părut că picăturile de apă care rămân pe ele după spălare le atenuează gustul, aşa că am înşirat mărăgăritarele aproape vişinii pe un pat de şervete de hârtie. Ne-am aşezat cu ele pe covor, ca la picnic.
E frumoasă. Are lumină în ochi, delicateţe pe chip, piele de prinţesă, zâmbet de copil sfios… Şi cea mai spectaculoasă pereche de sâni din emisfera nordică. Îi lipseşte doar încrederea în ea însăşi. Dacă aş putea, i-aş aduna pe toţi cei care i-au subminat-o în decursul timpului, i-aş certa straşnic şi i-aş condamna să laude toate femeile pe care le întâlnesc de acum înainte.
Îşi pune perechi de cireşe la urechi. Copilul din ea se joacă mereu. În urechile mele e altceva: „Dragostea, destin străvechi, cu cireşe la urechi...” E greu să fii prieten cu o femeie cu care ai vrut să fii mai mult! Dar nu e imposibil. Un bărbat de 40 de ani poate asta. Trebuie să poată! Altfel…
Altfel ce?
Fug la raftul de pe hol şi aduc o cărticică subţire. „Vreau să-ţi citesc cea mai scurtă poezie din lume”, îi spun. O ascultă zâmbind:
„Doar tu şi totuşi câtă risipă!”I-ar fi plăcut să fie mai amplă, mai dezvoltată, cu mai multe cuvinte. Nu mă întristez, dar îmi explic cumva nerezonanţa noastră. Continuăm să spargem cireşele cu dinţii şi să le sorbim. „Nu mai pot”, exclamă când ajunge pe la jumătatea farfuriei. „Mănânci cât vrei tu”, îi spun ca un părinte înţelegător. Iar copilul din ea mai fură câte una din când în când.
Ca să nu mă mai holbez la frumuseţea ei, răsfoiesc cărticica scrisă de Liviu Voinea. Şi, cum nimic nu e întâmplător în viaţă, două pagini mai încolo dau de următoarea poezie-strofă pe care o ratasem până atunci:
„Sunt un lup care trăieşte o singură dată – îmi număr anii ca pe sâmburii de cireşe.”Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
