Cum să spui copiilor că ţi-e greu? Am văzut oameni în marile canale din Roma, în nişte ţevi uriaşe… Dorm înşiraţi unul după altul, trimit bani în ţară pentru că ziua muncesc ca zidari, dar nimeni nu spune acasă cum trăieşte. Pe mine copiii mă întrebau: „Ce faci, mamă? Munceşti?” Eu răspundeam că sunt bine şi că e frumos!
Dar continuam să fiu un zero. Cred că asta-i marea spaimă a celui plecat. Trăieşti într-o lume închegată, cu vecini, cunoscuţi, profesori ai copiilor tăi, vânzătoarele care te cunosc şi care-ţi ştiu gusturile, eşti un univers printre altele. Deodată, eşti un nimeni. Ca un copil de un an pierdut de părinţi. Nu mai ai repere, nu ştii ce se poate întâmpla cu tine dacă ţi-e rău… Acasă, eşti un sărac printre alţii… Aici, nu exişti. Muncind la negru, aşa cum fac majoritatea, nu exişti.
Am stat în Roma 3 săptămâni.
Nu îmi păsa că sunt în cetatea eternă. Voiam doar să muncesc. Locuiam cu o algeriancă, într-un apartament mai mic decât se poate închipui. Asta pentru că român cu român a pus vorbă şi i s-a făcut milă de mine. Toţi spuneau cu detaşare: „Ai avut noroc! Toţi, când vin aici, dorm în copac etc. Şi eu am dormit o saptămână într-o pânză de sac întinsă între copaci!”
Mă temeam.
Plecam în fiecare dimineaţă pe străzi, cu încredere că voi găsi de muncă. Citeam toate afişele de pe stâlpi, toate anunţurile…Deduceam cam ce se spune, pentru că nu ştiam decât „Lavoro”. Pe la 15, ameţeam. Deja, din ţară, nu mai mâncam decât o singură dată la două zile. Refuzam să mănânc. Voiam să mă topesc pe picioare. Uitam cum se mestecă hrana. Acum, în Roma, socoteam dacă pot cumpăra câteva felii pâine cu 50 cenţi sau dacă să-mi iau o pungă de paste de 30 cenţi. Şi încercam să par detaşată, aşa cum mă învăţa Leila. Încercam să mă contopesc în marea mulţime de emigranţi, albanezi, marocani, români, chinezi… Eram o parte din Marele Babilon…
Ai simţit vreodată că eşti un zero care se plimbă prin lume?
Citește și scrisoarea 1, 2, 3, 4, 5, 6.
Citiţi şi
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
