În urma unei provocări de a da o definiție ciocolatei, inspirată de o fotografie, am răspuns așa:
“Demon dulce, catifelat și negru ce faci dragoste ca un Zeu cu cerul gurii mele, oprește-te! Oprește-te! Nu! Mai stai… Acolo. Și acolo. Și acolo… mmmm… Și-acum du-te, pe gât în jos, acolo, da… Demon de dimineață, prânz și seară, demonul vieții mele, păcat nemărturisit, ciocolată, tu …”
Și m-am trezit invitată la o degustare. Păi, între ce mi-am imaginat eu și ce-am descoperit la ciocolateria Debauve et Gallais mai era loc de scris… O fac acum, după experiența gourmet de cinci stele și o călătorie imaginară care a început în Franța sfârșitului de secol XVIII, la curtea reginei Maria Antoaneta. Pentru că atunci și acolo s-a născut Ciocolata.
Într-o seară friguroasă de noiembrie, regina Franței și-a chemat spițerul la căpătâi. Era răcită cobză, o durea tot corpul și avea temperatură. Farmacistul Debauve a încercat să-i vâre pe gât o licoare vindecătoare nu tocmai gustoasă. Regina s-a enervat și i-a poruncit să-i ofere medicamentul cu ciocolată caldă care trebuia să atenueze gustul imposibil al licorii. Acesta s-a opus, se pare că ciocolata caldă anihila efectul terapeutic al medicamentului. Farmacistul Debauve își frângea mâinile de neputință.
Coroana Franței se afla în pericol! Viitorul nației franceze era numai în mâinile sale! Într-o noapte, după multe încercări, a inventat un mic aparat care transforma ciocolata lichidă în tablete de ciocolată! A doua zi a dat fuga la curte și a administrat reginei medicamentul rău la gust ascuns într-o tabletă subțire, rotundă și dulce de ciocolată. Nu știm dacă regina s-a însănătoșit datorită medicamentului sau ciocolatei, ceea ce știm sigur este că Farmacistul Debauve este cel care a inventat-o așa cum o știm noi astăzi și căruia eu, acum la peste două sute de ani îi mulțumesc și mă înclin. Deseori mi-am găsit aleanul într-o tabletă de ciocolată și nu arar am văzut apoi lumea mai roz.
Călătoria inițiatică în lumea ciocolatei a continuat… M-am întâlnit cu Marcel Proust care a preferat dintotdeauna trufele de la Debauve et Gallais. N-am putut decât să fiu de acord cu scriitorul francez, trufele sunt numai pentru cunoscătorii sofisticați, textura lor delicată și gustul dulceag-amărui cheamă muzele. După un ceai alb m-am încumetat să încerc unul din “pistolii” reginei Maria Antoaneta, care mi-au oferit o experiență cu adevărat regală. Apoi am ales tot o bomboană regală: Fleur de Lys, creată special pentru încoronarea lui Charles al X-lea, cu un gust dulce, ușor picant. O gură de ceai alb pentru ca papilele gustative să dea uitării bomboana regelui Franței și surpriză – a urmat bomboana lui Carol al II lea, regele României, special inventată în cinstea sa. Slăbiciunile regelui nostru par să fi fost Elena Lupescu și ciocolata cu multă cacao și o adiere de scorțișoară.
A urmat Palet Noir, ciocolată cu o fină foiță de aur (mi-s tare prețioasă de-acum!), apoi “bomboana casei” făcută după o rețetă originală cu lapte de migdale, și ultima, dar nu codașa, o boabă mică de cafea Arabica, crocantă, învelită în ciocolată.
Trebuie să vă mai spun că mai tot timpul cât am ascultat gazdele eram cu ochii închiși de plăcere și jur cu mâna pe inimă că bomboanele astea pot da lejer dependență. Cum n-am eu prea multe vicii, am decis că mi-l voi permite pe acesta. Din când în când. Puțin și bun. Bun principiu… 🙂
Citiţi şi
15 ianuarie, cea mai deprimantă zi din 2024. Pe bune?
Un bărbat îndrăgostit cu ciocolată, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
