Dezgolită de concepții, de măști care mi-au ținut de frig, de carapacea sub care m-am ascuns.. Eu, matricea originală, pe care Creatorul a admirat-o cu bucurie când a suflat peste ea Duhul Sfânt și a trimis-o în Univers să se dezlănțuie… Eu cine mai sunt?
Am primit această temă în urma unor lupte de negare și anihilare a propriei persoane, iar, la o primă privire fugitivă către mine, nu am văzut nimic. Dar nimic! Îmi venea să spun că sunt un mare gol. Am căutat mult pentru a putea spune cine sunt. Am uitat sau era ceață în jur sau n-aveam ochi pentru mine sau mă uram prea mult în acel moment.. și negam fiecare părticică din mine și astupam fiecare por prin care mai încercam să respir.
Te-ai întrebat vreodată sincer cine eşti cu adevărat?
Știu însă că SUNT. Am un munte în fața mea, iar în vârful muntelui este o parte din mine, “acea parte” fără de care “această parte” nu poate funcționa la parametrii maximi potențiali. Mă știu, mă văd, însă am rătăcit drumul de întoarcere și nu mai știu cum să mă adun toată la un loc.
Mi-e dor să FIU.. mi-e dor de mine și nu-i cinstit și corect față de nimeni și mai ales pentru cei care mă au ca exemplu pentru startul lor in viață, să nu mă pot bucura de mine așa cum m-a lăsat Dumnezeu.
Citeşte și:
Ne-am născut într-o școală în care cu toții primim lecții și avem teme de făcut
Între mine cea de aici și cea din vârful muntelui este o prăpastie imensă, un hău peste care nu pot să trec, un perete, o barieră aparent invizibilă, dar care totuși mă încătușează și mă ține departe de mine, deși… sunt atât de aproape.
Dumnezeu mă iubește mult mai mult decât o făceam eu în acel moment în care căutam cu disperare să văd cine sunt sau mai mult decât am făcut-o vreodată și mi-a adus aminte că nu s-a ostenit degeaba și mi-a dat înapoi un crâmpei de memorie să pot să-mi aduc aminte Cine sunt eu.
Sunt OM, sunt suflet, sunt viață, sunt aleasă și iubită de Dumnezeu, sunt o privilegiată și… lista e lungă dacă îmi dau voie să FIU și să-mi aduc aminte că am drepturi.
Sunt un întreg Univers, sunt o enclavă întrupată, venită pe pământ să se bucure de minunile pe care le oferă această școală și de încununarea de o absolvi, în cele din urmă. Mai cred că este singurul loc în care mă pot împăca cu mine însămi, apoi să-mi dau voie să mă iubesc și mai apoi să dau voie altora să iubească minunea din mine.
Sunt o glie plină de muguri, îmi simt inima ca un vrej care vrea să-mi spargă pieptul și să unească două lumi. Mă simt adesea pulsând și simt cum explodez și ies din mine valuri care sunt în stare să spargă munți.
Am mai spus asta, sunt o carte în biblioteca lui Dumnezeu, o enciclopedie ediție limitată, pe care mulți și-ar dori să o poată măcar răsfoi. Dar așa cum se întâmplă de multe ori și în școală, nu toți cursanții privilegiați prețuiesc importanța materiei care le-a fost dată spre studiere și rămân doar cu frecventarea prin prezență a unui curs din care nu au înțeles nimic. Rămâne la latitudinea fiecăruia cât și cum învață, examenul este același pentru toți.
Sunt o poezie, un roman de dragoste care ar putea fi citit pe nerăsuflate fără cea mai mică apăsare de a te numi jalnic și care nu și-a scris încă finalul fericit.
Sunt Iubire infinită! Sunt un copil și un om mare la un loc, un suflet care iubește tot ceea ce e frumos. Atunci când primesc dimineți însorite, sunt ca iedul care se bucură de firul ierbii, îmi vine să zburd și să îmbrățisez cerul. Simt cum urlă în mine dorul de viață și totuși îmi atârnă de mâini, de picioare, de gât.. greutăți care mă împiedică să trăiesc. Și atunci devin un strigăt, un țipăt de disperare care se îneacă în singurătate și care își dorește atât de mult să fie iubit.
Am dat filmul vieții mele înapoi și m-am uitat la mine, m-am văzut copil, apoi, încet, om mare. Peste tot m-am revăzut muncind, mereu am făcut ceva cu mâinile, chiar și atunci când mă jucam croșetam hăinuțe pentru păpuși, dar am făcut-o cu drag, tot timpul din dorința de a construi ceva. Am pus iubire în tot ceea ce am făcut. Am văzut însă și oamenii din jurul meu și m-am întristat. Pentru că majoritatea, începând cu părinți, prieteni și nu în cele din urmă soț, au pus pe umerii mei parte din munca ce li se cuvenea lor și nu au prețuit și respectat munca mea și pe mine. Mai mult decât atât, li s-a părut ceva firesc și m-au considerat și tratat ca pe un bun personal, fără termen de garanție, cu putere și energie nelimitată, în care nu au investit nimic pentru a-l întreține. Cât de săraci și nefericiți sunt acești oameni…
Desigur, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă Eu nu aș fi permis. Dar puiul de om știe să se apere când e încolțit de restul haitei? Oricât de mult ar protesta împotriva nedreptăților, balanța e înclinată de greutatea mulțimii…
Uitându-mă acum de Sus încep să prind drag de mine. Îmi vine să mă iau în brațe, să mă curăț, să-mi sărut mâinile și să-mi spun “Ajunge! Ai dreptul la mai mult!” și să țin departe de mine toți acei oameni care s-au perindat prin viața mea și nu au știut să iubească și să prețuiască omul din mine, care i-a iubit și care a uitat de el. Îmi vine să mă pun la loc de cinste, acolo unde ar fi trebuit să fiu dintotdeauna, în banca în care m-a trimis Dumnezeu la școală, dar din care m-am ridicat și m-am rătăcit.
Îmi vine să plâng și… plâng. Sunt ca o mamă care și-a pierdut copilul pentru că nu a avut grijă de el, l-a căutat toată viața și în cele din urmă l-a găsit. Mulțumesc lui Dumnezeu! Nu toți au șansa și bucuria revederii. Nu pot să dau timpul înapoi și să retrăiesc viața așa cum ar fi fost în legile firii, dar pot avea grijă de copilul pe care l-am regăsit și care m-a întâmpinat cu brațele deschise și să-i ofer de acum înainte grija și prețuirea de care nu a avut parte până acum.
Revenind la întrebarea “Cine sunt eu?”, mai Sunt o stea care strălucește și luminează pentru cei care știu să primească lumina ei; Sunt un stup plin cu miere la care ursul nu mai are acces. Și Azi iubesc și cinstesc ceea ce Sunt!
Tu, tu te-ai întrebat vreodată cine ești?
Guest post by Roxana Mihaela Hauta
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oglinzile și energia din casă: cum influențează lumina și spațiul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
