Mini-vacanţa asta de 1 Mai, pentru unii, că eu am muncit, mi-a lămurit o serie de neînţelesuri legate de muncă şi de petrecere.
Dacă aţi chefuit, să vă fie de bine şi să mai faceţi, dacă-i cu folos. Dacă nu, nu tânjiţi că aveţi timp. Bună dispoziţie să fie, că motive găsim destule.
Am văzut că românilor le place să petreacă de 1 Mai. Mulţi nu ştiu de ce, dar nu contează, dacă-i bairam, cu plăcere.
Tinerii s-au adunat pe Litoral şi la Vama Veche. Dacă-i întrebai, mulţi nu ştiau de ce petrec de 1 Mai, cine şi de ce i-a ajutat, pe parcursul istoriei, să-şi facă de cap. Nu avea rost să le explice nimeni despre marşurile muncitorilor din New York, apoi ale celor din Chicago pentru statuarea zilei de lucru la opt ore de muncă, fiindcă ei nu pricep ce-i aia zi de muncă. Mulţi dintre ei nu aveau vârsta la care ar putea deveni plătitori de taxe şi impozite către stat, alţii nici nu s-au gândit vreodată că ar putea ajunge în această ipostază. Adică, să muncească.
Am văzut lucruri urâte la ei – chefurile de pe plaja de la Vama Veche, prezentate în amănunt de către televizuni (în lipsa altor informaţii), erau mult prea stropite cu alcool şi etnobotanice. Mulţi tineri abia putea articula câteva cuvinte, darămite să explice motivele chefului mult prea monstruos… Nu mi-a plăcut de ei şi nu mă mai întreb de ce promovabilitatea la Bac scade pe an ce trece.
Am văzut baruri pline şi masculi tatuaţi învârtind paharele. O fi şi asta un soi de chef, nu zic, dar în nici un caz nu era o odă pentru muncă.
Am văzut parcuri pline de şomeri care se înghesuiau la micii şi berea cu iz politic. Pe ei i-am înţeles. Le-o fi fost foame, şi-or fi amintit de vremurile în care erau mândri că pot ajuta şi ei la creşterea unei fabrici, afaceri sau chiar la bunăstarea unui butic. Acum, se mai regăsesc pe listele electorale şi la agenţiile de plasare. Uneori….
Am văzut şi oameni la picnic. Adulţi, că maturi nu erau toţi. Unii erau liniştiţi, îşi vedeau de grătarul lor, alţii urlau odată cu MP3-urile cărora nu le mai tăceau youtube-ul. Hmmm, ce să zic… Poate că aveau ei vreun motiv de cruntă bucurie.
Am văzut şi nostalgici. Majoritatea bătrânei, cu nepoţi de mână sau singuri. Stăteau în parc, zâmbeau vremurilor în care erau mai mult decât o dată statistică. Da, ei ştiau ce se sărbătoreşte pe 1 Mai. Ştiau şi că munca este o valoare ce trebuie apreciată clipă de clipă, ştiau şi că merită o sărbătoare a ei şi că nu are nici o legătură cu unele dezmăţuri de astăzi. Ştiau şi că 1 Mai este o sărbătoare veche chiar şi în tradiţia populară, când se cinsteşte Ziua Pământului. Şi mai ştiau că nimeni n-o să-i întrebe, fiindcă nimănui nu-i mai pasă…
Citiţi şi
“Îi caută moartea pe acasă, nu mai ai loc de ei”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
