Moș Crăciun este astăzi un tip bogat, nu bonom. Silueta sa este de invidiat, mai ales de sărbători! Îmbuibat de mâncare până la refuz, căci refuză să meargă la sală cu înverșunare, Moș Crăciun zâmbește.
Zâmbetul său inconfundabil, ce răsare din barba sa sură, este prezent în inimile copiilor, dar concomitent se regăsește și în facturile părinților. Practic, nu mai poți cumpăra vreun obiect sau produs în perioada de Crăciun fără zâmbetul său. Astăzi și zâmbetele costă!
Copiii noștri știu mai multe despre Moș Crăciun decât știam noi la vârsta lor. Ce este și mai surprinzător este faptul că ai noștri juni consideră normal acest lucru. Ei știu, spre exemplu, că renii lui Moș Crăciun sunt decorați cu blăniță rară de veverițe, acoperită în întregime de aur și cristale Swarovski. Ei sunt recunoscuți de la zeci de kilometri distanță. În zbor, ei strălucesc puternic și eclipsează luna. Cerul se umple de curcubee și de cadourile scumpe, din cataloagele care ne învață ce ne dorim și ce avem nevoie să consumăm ca să fim fericiți, încep să se împrăștie peste tot prin lume, în funcție de merite și de bună purtare.
Corectitudinea este virtutea lui Moș Crăciun prin excelență. Dacă un copil nu a fost prea cuminte în anul ce tocmai a trecut, nici cadoul nu va fi pe măsură. Adică dacă tu vrei o tabletă scumpă, dar nu ai fost cuminte, vei primi una ceva mai ieftină, în cel mai bun caz. Analog, acel copil care va vrea o carte de Andrei Pleşu, să înțeleg că, dacă nu a fost cuminte, va primi o carte de Pavel Coruț? Ce corectitudine selectivă!
Crăciunul a ajuns să fie dominat de o astfel de gândire. Sărbătoarea în sine nici nu mai reprezintă o sincopă de la viața noastră foarte agitată, un motiv suficient de introspecție sau un simplu prilej de a petrece mai mult timp cu familia. Până și această sintagmă: „a petrece timp cu familia” și-a pierdut mult din sensul inițial. Acum ne întâlnim cu toată lumea doar ca să ne fălim cu ce avem, copii, familie, bani, joburi, poziții sociale etc. Pentru o bună parte dintre compatrioții noștri, un Moș Crăciun bolnav și flămând este de neconceput ca actor principal într-o poveste de iarnă plină de emoții. Cel mult, un astfel de Moș Crăciun este un caz social trist care nu merită menționat pentru a nu strica dispoziția “de sărbătoare” a celorlalți.
De ce oare mai simțim nevoia unui ambalaj de umanitate, când înotăm în aceeași ipocrizie? De ce cad așa de greu aparențele? Poate pentru că există prea puțină artă.
Câți dintre copiii de astăzi ar iubi un Moș Crăciun bolnav și flâmând? Cel mai probabil i-ar face o poză cu tableta primită de la Moș Crăciun cel cool de anul trecut și ar pune-o pe What’sApp pentru distracție.
Mai multe detalii aici.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Spiridușul din bradul de Crăciun
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
