De parcă tocmai asta ne lipsea, cea de-a cincea ediție a Manualului de diagnostic și statistică a bolilor mentale alcătuit de Asociația Psihiatrică Americană, lansat pe 17 mai, adaugă noi afecțiuni pe lista lungă deja existentă. Printre ele, și tulburarea depresivă premenstruală, hipersexualitatea sau dependenţa de internet, recunoscută acum oficial.
Secolul tehnologiei a adus cu el şi afecţiuni noi, care fie nu aveau cum să existe, fie nu aveau un nume pe vremea bunicilor noştri. “Hoarding” sau nevoia de a face stocuri de obiecte a fost mult timp considerată un simptom al tulburării obsesiv-compulsive. De acum însă, este privită ca o boală de sine stătătoare, fiind definită drept „dificultatea persistentă de a nu te putea despărți de lucruri, indiferent de valoarea lor actuală”. Se aproximează că, numai în Statele Unite, 4 milioane de oameni suferă de această afecţiune, ale cărei efecte negative se simt nu doar la nivel emoțional, ci și social și financiar.
“Dereglarea distrugătoare a stării de spirit” sau DMDD (Disruptive Mood Dysregulation Disorder) i-a infuriat pe unii psihiatri, care se tem că o mulțime de copii și adolescenți cu o stare de spirit proastă vor deveni pacienți dacă aceste simptome vor fi încadrate la capitolul bolilor mentale. În plus, profesorul Allen J. Frances de la Universitatea Duke din Carolina de Nord a declarat că „un nou diagnostic poate fi mai periculos decât un nou medicament”, iar colegii lui l-au aprobat, mai ales că nu există studii ştiinţifice credibile care să confirme că DMDD chiar există. Cei din tabăra susţinătorilor s-au declarat însă încântați că, de-acum înainte, copiii nu vor mai fi greșit diagnosticați cu tulburare bipolară și tratați pentru o boală pe care nu o au. Din 2001 până azi, rata copiilor și adolescenților clasați drept bipolari a crescut de 40 de ori. Și asta deși specialiștii nu s-au pus încă de acord dacă această afecțiune este sau nu întâlnită și la copii.
Tulburările alimentare nu sunt o noutate dar, mai nou, americanii care mănâncă mai mult decât trebuie vor fi diagnosticați în funcție de numărul de mese la care au exagerat. Așadar, dacă în ultimele trei luni au avut cel puțin 12 mese la care au uitat de ei și au înfulecat cantități masive de mâncare, înseamnă că suferă de “binge eating disorder”.
Dorința obsesivă și patologică de a-ți coji pielea nu e nici ea bine privită de psihiatri. Inclusă tot în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive și asemănătoare cu tricotilomania (dorința de a-ți smulge părul), boala duce la sângerări și cicatrice. Pacienții se simt deseori jenați și evită activitățile sociale, iar tendința de a-și mutila pielea este una inconștientă.
Dependența de internet nu mai este o noutate dar, pentru că vorbim de un domeniu relativ nou, necesită mai multă cercetare. Nimeni nu va primi însă un astfel de diagnostic, tulburarea fiind trecută în secțiunea „de investigat” pe viitor. La fel și hipersexualitatea, sau dependența față de sex, care și ea are nevoie de mai multe studii până să devină o boală cu acte în regulă.
În schimb, pe listă a fost inclusă… tulburarea față de matematică, o denumire ce pare ironică, dar care descrie exact sentimentul pe care un bolnav diagnosticat cu așa ceva îl are în fața cifrelor. Este vorba de un fel de dislexie aplicată matematicii, o deficiență de a învăța și înțelege calculele, problemele și conceptele matematice.
În ultimii 60 de ani, această listă întocmită de psihiatrii americani s-a tot îmbogățit și a ajuns să conțină azi de trei ori mai multe disfuncții și boli decât în 1952 și de șapte ori mai multe decât la prima ediție. Unii spun că direcția pe care a pornit Asociația de psihiatrie este una complet greșită, încercând să transforme orice problemă a individului modern într-o boală ce trebuie tratată.
Asta în timp ce membrii Societății Britanice de Psihologie le-au cerut specialiștilor să renunțe de tot la diagnostic. Motivul lor? „De multe ori este prezentat drept o afirmație obiectivă pe când, în esență, nu e decât o judecată clinică bazată pe observație, interpretarea unui comportament și raportarea la sine și, astfel, este subiectivă și plină de prejudecăți.”
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
