Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evita pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.
Evităm moartea câte puţin amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim…
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare!
Dacă va fi să înşeli, înşală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…
***
Acest poem minunat, fals atribuit lui Pablo Neruda, a circulat și încă mai circulă masiv pe internet, altături de încă alte două poeme cu aceeași soartă, datorită notorietății poetului chilian.
O notă venită din partea directorului Bibliotecii Fundaţiei Pablo Neruda, Darío Oses, are menirea să explice situaţia. Poezia „Cine moare?” îi aparţine scriitoarei braziliene Martha Medeiros şi a fost publicată în anul 2000 cu titlul „A morte devagar”. Toate cele trei poeme au un mesaj pozitiv care poate fi atribuit curentului modern de dezvoltare personală, străin perioadei în care a trăit şi a scris Neruda.
Three poems falsely attributed to Pablo Neruda
At least three poems by different authors are being assigned, some years ago, to Pablo Neruda, reaching a considerable electronic circulation. One of them, “Die slowly”, has been used on many New Year greetings and other messages, which cause visibility grew to several newspaper articles. This poem belongs to Martha Medeiros, a brazilian writer, author of several books and columnist for the newspaper “Zero Hora”, in Porto Alegre. It was published under the name “A morte devagar” mentioned in the newspaper in November 2000.
Another of the poems referred is “Prohibited”, which first appeared online on July 23, 2001 on the website
deusto.com.
Its author, Alfredo Cuervo Barrero, has clarified that the currently poem is not exactly like the original, The text is inscribed in the Register of Intellectual Property of Biscay, its behalf, with the number BI -13 -03. On the Internet are about twenty thousand attributions of this poem to Neruda.
It is forbidden to cry without learning,
to wake up one day not knowing what to do,
to be afraid of your memories.
It is forbidden not to smile at problems,
not to fight for what you want,
to abandon everything because of the fear,
not to transform your deams into reality.
It is forbidden not to show your love,
to make someone pay for your debts and bad mood.
It is forbidden to leave your friends,
not to try to understand what you lived together,
to call them only when you need them.
It is forbidden not to be yourself in public,
to feign with people you don’t care about,
to fake being funny just to make them remember you,
to forget all the people who love you.
It is forbidden not to make things by yourself,
not to believe in God and to forge your own fate,
to be afraid of life and its engagements,
not to live each day like it was a last breath.
It is forbidden to miss someone without being happy and forgetting their eyes and
laughter, all because your paths are no longer intertwined,
to forget your past and pay for it in the present.
It is forbidden not to try to understand people,
or to think that their lifes are more valuable than yours,
not to know that each one has his way and his happiness.
It is forbidden not to create your history,
not to have a moment for the people who need you,
not to understand that whatever life gives to you, it also takes away.
It is forbidden not to search for your own happiness,
not to live your life with a positive attitude,
not ot think that we can improve,
not to feel that without you, this world would not be the same.
QUEDA PROHIBIDO !
Queda prohibido llorar sin aprender,
levantarte un día sin saber que hacer,
tener miedo a tus recuerdos.
Queda prohibido no sonreír a los problemas,
no luchar por lo que quieres,
abandonarlo todo por miedo,
no convertir en realidad tus sueños.
Queda prohibido no demostrar tu amor,
hacer que alguien pague tus deudas y el mal humor.
Queda prohibido dejar a tus amigos,
no intentar comprender lo que vivieron juntos,
llamarles solo cuando los necesitas.
Queda prohibido no ser tú ante la gente,
fingir ante las personas que no te importan,
hacerte el gracioso con tal de que te recuerden,
olvidar a toda la gente que te quiere.
Queda prohibido no hacer las cosas por ti mismo,
tener miedo a la vida y a sus compromisos,
no vivir cada día como si fuera un ultimo suspiro.
Queda prohibido echar a alguien de menos sin
alegrarte, olvidar sus ojos, su risa,
todo porque sus caminos han dejado de abrazarse,
olvidar su pasado y pagarlo con su presente.
Queda prohibido no intentar comprender a las personas,
pensar que sus vidas valen mas que la tuya,
no saber que cada uno tiene su camino y su dicha.
Queda prohibido no crear tu historia,
no tener un momento para la gente que te necesita,
no comprender que lo que la vida te da, también te lo quita.
Queda prohibido no buscar tu felicidad,
no vivir tu vida con una actitud positiva,
no pensar en que podemos ser mejores,
no sentir que sin ti este mundo no sería igual.
Finally there is the poem “Never complain.” We do not know the author and also we do not know why are these poems attributed to Pablo Neruda. If you read the three texts it is evident that they all have an uplifting tone, prescriptive, in which caution might be related to self-help literature, extemporaneously at the time of Neruda. Without detracting from these poems, Pablo Neruda’s work is far from this kind of poetry in tone, content, language and the images that it creates.
Never complain about anyone, nor anything,
because basically you have done
what you wanted in your life.
Accept the difficulty of improving yourself
and the courage to start changing yourself.
The triumph of the true man emerges from
the ashes of his mistake.
Never complain about your loneliness or your
luck, face it with courage and accept it.
In one way or another it is the outcome of
your acts and the thought that you always
have to win.
Don’t be embittered by your own failure or
blame it on another, accept yourself now or
you’ll keep making excuses for yourself like a child.
Remember that any time is
a good time to begin and that nobody
is so horrible that they should give up.
Don’t forget that the cause of your present
is your past, as well as the cause of your
future will be your present.
Learn from the bold, the strong,
those who don’t accept situations, who
will live in spite of everything. Think less in
your problems and more in your work and
your problems, without eliminating them, will die.
Learn how to grow from the pain and to be
greater than the greatest of those
obstacles. Look at yourself in the mirror
and you will be free and strong and you will stop
being a puppet of circumstances because you
yourself are your own destiny.
Arise and look at the sun in the mornings
and breathe the light of the dawn.
You are part of the force of your life;
now wake up, fight, get going, be decisive
and you will triumph in life. Never think about
luck because luck is
the pretext of losers.
Darío Oses
Library Director
Pablo Neruda Foundation
Citiţi şi
Ia-ți un iubit care se uită la tine de parcă ai fi o minune
Nu da întâietate felului în care arăți, prietene
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
