Mult timp am crezut că, odată cu maternitatea, trebuie să pun în cui armele feminității. Cumva, mă resemnasem cu ideea că a fi mamă și a arăta de invidiat sunt două concepte complet opuse și, în niciun caz, nu pot conviețui împreună în același trup și suflet. Aveam greșita impresie că de acum nu-mi mai aparțin, așa cum nici timpul meu nu-mi mai aparține și că nu aș fi o mamă bună dacă aș avea momente în care să mă gândesc numai la mine și, mai mult decât atât, să fac ceva doar pentru mine. Așa am ajuns să acumulez kilograme, stres și frustrare, să uit drumul spre cosmetică și să mă îmbrac cu ce-mi pică mai întâi în mână. Toate cu o singură supapă: fumatul. La țigări nu am putut să renunț, ba, dimpotrivă, am început să fumez mai mult. Mereu pe ascuns, să nu mă vadă copiii și nici să stea în fumul meu… O frustrare în plus, dar, mi-am zis în falsa-mi înțelepciune, ce să fac, dacă am intrat în horă, trebuie să joc!
Giulia Anghelescu
Doamnele mele, de fapt, eu habar nu aveam în ce fel de horă intrasem! De unde și până unde maternitatea trebuie să ne anuleze ca femei? De unde și până unde trebuie să ne refugiem în te miri ce obicei (mai mult sau mai puțin sănătos), doar pentru că nu ne mai suportăm, dar „așa trebuie să fie”? Nu știu cum am reușit să „dorm” atâta timp în pantaloni – că fustele nu mă mai încăpeau niciuna – fără să scot nasul din propria greșeală și să mă uit în jur, la cum procedează alte mame… Și totuși, într-o zi, m-am trezit! Brusc! Așa cum te trezești dintr-un coșmar, încă speriată, dar fericită că nu a fost decât un vis urât care acum s-a topit în neant… Am avut o revelație bruscă, mi s-a ridicat ceața de pe ochi și am ieșit din… nici nu știu cum să-i mai zic, toropeală, amorțeală, transă… Nu contează ce nume îi dau, cert este că am realizat dintr-odată că a fi mamă nu este sinonim cu abandonul feminității. Niciodată! Dimpotrivă! Copiii care cresc lângă o mamă ce se iubește și se îngrijește îi vor urma, inconștient, exemplul și vor avea un motiv în plus să fie mândri de ea.
Ce a declanșat revelația mea? Ce m-a făcut să văd că sunt pe un drum greșit? O altă femeie! Nu, nu e vorba de o posibilă aventură a soțului meu, ci de faptul că am cunoscut o altă mamă, tot cu doi copii ca mine și care, la 34 de ani, arată absolut divin. Faptul că este vedetă nu m-a făcut să zic „păi sigur, dacă ești vedetă poți, dar eu nu sunt”. Pe bune? Adică vedetele nu sunt tot oameni? Dimpotrivă, pe mine Giulia m-a ambiționat. Da, Giulia Anghelescu, fosta „Candy”, celebră în muzica autohtonă din anii 2000 și care azi este mamă de doi și o femeie superbă. Giulia a reușit să slăbească după ce-a de-a doua naștere 28 de kilograme și e hotărâtă să nu se oprească aici, așa cum nici eu nu mă voi mai opri în zona mea de confort prefăcut.
Știți ce am făcut imediat ce am realizat în ce „baltă” mă scald? Am renunțat la câteva lucruri: la pâine, la zahăr și la țigările convenționale. Nu, nu sunt ipocrită să spun că vreau să mă las de fumat când, în sufletul meu, sunt o fumătoare convinsă, însă sunt conștientă că pot alege să fumez într-un mod diferit, care să nu-i afecteze pe cei din jur atât de tare, și care, în același timp, să fie mai puțin nociv și pentru mine. Am ales, la fel ca mulți dintre prietenii mei fumători, IQOS.
De ce nu am făcut-o până acum? Exact din aceleași motive pentru care, până acum, am continuat într-o inerție inexplicabilă, de fapt, față de mine însămi.
Însă odată trezită, situația este cât se poate de clară. Să fii mamă nu exclude, sub nicio formă, să fii și femeie. Nu numai cu numele, ci și cu modul în care alegi să te raportezi la tine însăți și la alegerile pe care le faci în fiecare zi.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
