„Peste 2000 de tineri instituționalizați părăsesc anual casele de copii. Doar 3% reușesc! Peste 97% nu știu încotro să se îndrepte. 22% ajung în centrele de detenție din întreaga țară.
Locuința socială se dorește a fi un apartament de două camere care să servească unui număr de patru tineri ce au părăsit casa de copii. Din partea noastră va beneficia de un loc de muncă pentru a-și strânge bănuții necesari plății unui avans pentru achiziționarea unei locuințe prin programul prima casă.
Cui donez?
Tinerilor care vor beneficia în mod gratuit de serviciile acestei locuințe gratuite pentru a se pregăti cu adevărat pentru ceea ce înseamnă o viață independentă.”
Aşa îşi prezintă Vişinel Bălan noul proiect, Locuinţă pentru tinerii străzii.
Cine este Vişinel?
Pe Viṣinel Bălan îl cunosc ceva timp. Mai exact, din martie 2015, când am fost contactată de Radio-Televiziunea Flamandă (VRT) pentru a lucra la subtitrarea emisiunii «Kleine Helden» (Mici Eroi) a jurnalistului flamand Rudi Vranckx, un documentar dedicat celor care fac diferența, care luptă prin mijloace proprii împotriva sistemelor corupte din ṭara lor. Documentarul a cunoscut un foarte mare succes în Belgia, cu atât mai mult cu cât Rudi Vranckx este un jurnalist credibil ṣi îndrăgit care lucrează la VRT Nieuws (Radio si Televisiunea Flamanda) ṣi Canvas. Este renumit pentru reportajele sale în materie de conflicte internaṭionale (Irak, Palestina, Liban, Siria, Israel). Zorii carierei sale îl leagă pe Rudi Vranckx de România: primul său reportaj a avut ca subiect Revoluṭia Româna, din 1989, în care, în calitate de jurnalist, a fost implicat în mod direct. De aceea a revenit aici după 25 de ani ṣi a vorbit despre evoluṭia României în ultimul sfert de veac. Ochii i s-au oprit asupra câtorva „mici” eroi români care au încercat să schimbe ceva în mersul rutinat, corupt al lucrurilor din ṭara noastră. Astfel, prind viaṭă pe peliculă portretele a trei personaje impresionante care luptă împotriva: prostituṭiei – Mariana Petersel, discriminării romilor – Ciprian Necula ṣi împotriva sistemului corupt al centrelor de plasament în care trăiesc copiii orfani – Viṣinel Bălan.
Despre Viṣinel s-a scris ṣi s-a vorbit deja mult:
„Absolvent de Drept si UNATC, masterand, inspector la ANTS, expert proiecte europene – sunt etape din CV-ul unui tânăr care a fost abandonat la două luni in maternitate și care și-a luat viața în mâini, demonstrând că și într-un sistem instituționalizat poți găsi sprijin pentru a urca pe scara socială, potrivit unui reportaj realizat de agenția Mediafax.” (Hotnews.ro)
„Vişinel Bălan are 27 de ani şi a fost abandonat la vârsta de două luni, fiind al treisprezecelea copil al unei familii din Bacău. El a trecut prin mai multe centre de plasament şi nu şi-a cunoscut familia până la vârsta de 11 ani. În prezent, Vişinel este licenţiat în drept şi teatru şi a început un master în psihologie la Universitatea din Bucureşti. El a lucrat pe un post de coordonator de proiect la Ministerul Tineretului şi Sportului, ca profesor de teatru la o şcoală pentru copii supradotaţi şi în calitate de consultant pentru Saatchi & Saatchi în România. (…) Dar lucrul de care este cel mai mândru este ONG-ul pe care l-a înfiinţat în 2013 – Desenăm Viitorul Tău – care lucrează cu copii instituţionalizaţi din România…” (The Guardian)
„Emoṭionant: cine nu-ṣi aminteṣte de imaginile emoṭionante ale orfelinatelor româneṣti care ne-au miṣcat pe vremuri? Viṣinel Bălan este unul din aceṣti orfani ṣi a trăit aceeaṣi oroare care a distrus pe viaṭă generaṭii întregi de orfani români, în cazul în care au putut supravieṭui. Dar Viṣinel a reuṣit ṣi luptă acum prin intermediul a două ONG-uri pentru orfanii din România contemporană. Este o întâlnire emoṭionantă. Viṣinel este ṣi în ziua de azi pătruns de emoṭii când se gândeṣte la timpurile acelea. Îl ia cu el la mama lui ṣi pe Rudi ṣi încearcă să înṭeleagă de ce aceasta nu a putut să-l îngrijească când era mic.” (pentru Canvas, Anne Stroobants – coordonator de presa, Belgia; traducere din neerlandeză Nicoleta Beraru)
Zilele trecute am fost contactată de Viṣinel Bălan. Redau mai jos mesajul pe care l-am primit:
„Bună, Nicoleta. Proiectul „Locuinţă pentru tinerii străzii” a ajuns în finală şi avem nevoie de tine pentru a câștiga competiţia. Orice sumă donată pentru proiectul nostru ne ajută să asigurăm o locuiţă pentru patru tineri luaţi de pe stradă şi cărora le vom schimba viaţa. Te invit să fii martor la cea mai frumoasă poveste de succes. Aici poţi face donaţia. BCR-ul va dubla suma pentru cauza noastră. Cu prietenie, echipa Vocea Copiilor Abandonați.”
M-am bucurat, căci acest Viṣinel „fragil ṣi în acelaṣi timp atât de puternic”, cum mereu îl prezenta Rudi Vranckx în emisiunile în care vorbea despre noul documentar „Mici eroi”, m-a impresionat puternic prin destinul său ṣi prin tenacitatea ṣi încrâncenarea cu care luptă să-i salveze pe cei ce împărtăṣesc acelaṣi destin amar precum al său: copiii orfani. Nu numai pe mine; Rudi Vranckx îṣi începea fiecare prezentare a documentarului la diferitele posturi de televiziune cu Viṣinel Bălan din România.
Memoria mea redă încă cu acribie scenele traduse din reportajul „Mici eroi”, imaginile orfanilor instituṭionalizaṭi ai României comuniste, decreţeii înfometaţi ṣi goi, ţinuţi legaţi de paturi, cu legănarea debilă, perpetuă, a trupuşoarelor costelive şi a capetelor diforme, cu ochi mari, vizi sau plini de spaime. Mi-a fost jenă de slăbiciunea mea, când am început să plâng la televiziune, la realizarea montajului, revăzând aceste scene… M-a durat să-i văd schilozi fără vină, să-l văd pe Viṣinel povestindu-ṣi durerea: mama care l-a abandonat, înfometarea în casele de copii, pedepsele inumane, fuga de la orfelinat, violul dintr-o gară… Joris Vermost, regizorul, mi-a povestit că ṣi ei, oamenii de televiziune, plâng uneori pe teren, că şi el plânge uneori în spatele camerei. Şi că nu e o ruṣine să te doară. Atunci, în acele momente, mi-am adus aminte cu strângere de inimă de neputinţa mea, când tânără absolventă a Şcolii Normale, cu un scurt debut de carieră într-o Casă de Copii, am dat bir cu fugiţii în momentul în care am cunoscut realităţile din lumea dură a orfanilor, cruzimile care încă mai aveau loc la doi ani de la Revoluţie, violurile care se petreceau şi care erau trecute sub tăcere, sistemul imperfect, dur, barbar în care doar legea pedepsei putea ţine lumea aceea în picioare.
De aceea eu vreau să-l ajut pe Viṣinel să poată lupta în continuare. El este cel care, cunoscând sistemul instituṭiilor de plasament din interior, poate schimba ceva. Este dat afară când constată abuzuri. Oboseṣte, se odihneṣte ṣi o ia de la capăt. De oameni ca el are nevoie România care se vrea schimbată în bine! Să nu uităm că România este şi ţara acestor copii ocoliţi de noroc, că România este o ţară a Uniunii Europene, o ţară democratică şi că într-o ţară democratică se are în vedere binele tuturor. Să nu uităm că noi, românii, nu suntem definiţi de un grup de corupţi, de un grup de penali care îşi apără într-un mod ultraegoist libertăţile şi bunurile, ci, în esenţă, ne defineşte generozitatea şi iubirea aproapelui.
De aceea, fac un apel cald la toţi cei care au posibilitatea să ofere un mic sprijin financiar copiilor abandonaţi, prin intermediul acestui proiect frumos: Locuinţă pentru tinerii străzii. Detalii aici.
Mii de mulțumiri!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce ar fi bine să locuiască împreună copiii orfani și bătrânii din aziluri
Doamne, oare cum este să fii al nimănui?
Adevărata moștenire comunistă (partea a II-a)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
