Acum, să nu ziceți că am înnebunit cu fotografiile și caut toți necunoscuții. 🙂 Dar pe fata aceasta, deși îi știu numele, știu cine este și, mai ales, ce face, tot necunoscută o consider și mi se pare nedrept. Cum subiecte de genul acesta (veți vedea imediat) nu fac rating, am ticluit o mică șmecherie: s-o fac cunoscută mai întâi ca figură și apoi ca identitate. Am postat așadar poza pe pagina de Facebook și am rugat lumea să-și dea cu părerea despre meseria pe care ar putea-o avea femeia tânără și frumoasă care zâmbea cumva pierdută în visare… ce să vă spun, presupunerile au fost și departe de tot de realitate, mult mai multe decât cele care s-au apropiat destul de tare, fără însă ca mai mult de doi oameni să ghicească. Pentru că era aproape imposibil.
Deci, aș spune că aproape s-au epuizat meseriile decente din nomenclator: medic (de copii, urolog, veterinar), traducătoare, purtător de cuvânt, scriitoare, editor la revista noastră, frumoasă, IT-istă, (ar fi păcat să nu fie) actriță, avocat, profesoară de franceză, secretară de prim-ministru, freelancer, pilot, antropolog, muzician, violoncelistă, cântăreață, pictor, artistă, criminolog, educatoare, model, psiholog, cosmeticiană sau, mă rog, beautician, ziaristă, șoferiță, studentă științe umaniste, stewardesă, astro-fizician, corporatistă, critic literar, biolog marin, astrolog, antrenoare de fitness, arhitect, leadership trainer, sau că lucrează – după forma sprâncenelor – în armată, poliție, jandarmerie, trupe speciale, în marketing, publicitate, televiziune, ori e hacker, miner, mecanic de locomotică, impegat sau… clarvăzătoare.
Din peste 200 de oameni căroara le-am putut vedea răspunsurile, doar doi au nimerit, pentru că… o cunoșteau și apreciez că nu i-au divulgat numele și nu ne-au stricat surpriza, ca să zic așa. Deci 1%. Dar să nu mai prelungim suspansul și iată cine este și cu ce se ocupă frumoasa fată din fotografie, pe care o cheamă Corina Tarniță.
În iunie 2010, apărea în ziarul oltenilor de pretutindeni, Gazeta de sud, un articol, între foarte puținele surse online în română despre Corina. Din care am aflat că: “a plecat în 2002 din România, imediat după absolvirea Colegiului Naţional „Carol I“, fiind câştigătoarea unei burse integrale. Pe toată perioada liceului s-a remarcat prin rezultatele deosebite obţinute la toate olimpiadele la care participa. „În România, la Colegiul Naţional «Carol I», am avut norocul să pun bazele formării mele. Am avut profesori de excepţie: Iuliana Coravu, Nicolae Tălău! Nu mă consider deloc un produs american, ci, dimpotrivă, dascălii mei din «Carol» au fost cei care m-au împins de la spate. Au văzut în mine potenţial pe care nu îl descoperisem! După absolvirea liceului, am fost acceptată la toate universităţile la care am aplicat, dar am ales Harvardul pentru că avea cel mai faimos departament de matematică din lume. A fost o alegere înţeleaptă. Am fost păstrată la doctorat în această instituţie de prestigiu, pe domeniul matematică pură. Am descoperit însă că sunt interesată şi de partea aplicată a matematicii. Am început să lucrez cu Martin Nowak în 2007, iar în 2009 am susţinut doctoratul. Am făcut un master, am urmat un doctorat, iar acum am fost primită ca şi cercetător“, a povestit Corina Tarniţă. Din iulie va face parte din echipa formată din 12 cercetători recomandaţi de către profesorii universitari, trecând de o selecţie aspră ce a vizat peste 2.000 de genii din întreaga lume. A obţinut, în 2006, Magna cum Laude, cea mai înaltă distincţie, la aceeaşi universitate, iar după doctoratul de succes a primit o nouă nominalizare – Summa cum Laude. Teza sa de doctorat a primit, în 2009, premiul Highbridge, pentru cea mai bună lucrare. În cei opt ani petrecuţi la Harvard a primit nenumărate distincţii, a scris articole, cărţi, a ţinut conferinţe în marile universităţi ale lumii, una dintre ele fiind celebra MIT – Massachusetts Institute of Technology.”
Tot în 2010, dar în ianuarie, este invitată și premiată la Gala LSRS (Liga Studenților Români din Străinătate), iar discursul ei, scurt și de impact, este foarte aplaudat. Vă ia două minute să râdeți și să vă întristați deopotrivă, dar mai ales pentru a o înțelege și, de ce nu, admira.
Deci, așa stăteau lucrurile acum aproape patru ani. Între timp, Corina a mers mai departe iar lucrările științifice care-i atestă parcursul, sunt aici. Nu pricep mare lucru, dar nu eu trebuie să pricep. Pot a-mi imagina însă munca din spatele lor. În 2011, The Scientist scrie elogios despre Corina care are… doar 28 de ani.
În iunie 2013, a făcut parte dintre cele 21 de personalități nominalizate la unul dintre cele șapte premii ale Marii Loji Masonice din România – premiul “Spiru Haret” pentru educaţie. Horia Pop, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, pentru grupul de lucrări referitoare la inteligenţa artificială, prof. univ. dr. Cătălin Bordeianu, Universitatea “A.I. Cuza” Iaşi, pentru lucrarea “Scrieri sociologice”, două volume, Editura Vasiliana 98, 2012 şi prof. Corina Tarniţă, Princeton University, pentru lucrarea publicată în 2012 în prestigioasa revista “Nature”, prin care a invalidat teoria “kin selection”, elaborată de William D. Hamilton şi Edward O. Wilson. (Nu înțelegem mare lucru din titlu, dar de înțeles că a făcut ceva extraordinar, am putea. Pare-se că juriul n-a înțeles chiar nimic, dar nu e treaba noastră, nu?)
Pe 7 septembrie 2013, Dr. Corina Tarnita, Assistant Professor of Ecology and Evolutionary Biology, Princeton University a fost keynote lecturer pe tema “Using Math to Unlock the Mysteries of Biology”.
Corina Tarniță este frumoasă, deșteaptă, charismatică, realistă și cu mult umor. Până voi reuși un interviu cu ea, aș încheia cu gluma pe care o spune chiar ea pentru a explica oarecum ce meserie are – matematician-biolog.
“Un matematician-biolog se plimba gânditor pe cărări de munte și ajunge la o stână. Numărul oilor i s-a părut o provocare și așa se face că îl întreabă pe cioban: dacă ghicesc câte oi ai, îmi dai una cadou?. Oierul, foarte sigur, intră în joc. Desigur! Iar omul de știință îi spune: 187. Minunat peste poate, dar cinstit, oierul își respectă cuvântul și ciudatul străin își ia miza pariului. Când să plece, e rândul oierului să-l provoace: auzi, dar dacă ghicesc ce meserie ai, îmi dai animalul înapoi? La fel de sigur ca și ciobanul, cercetătorul acceptă fără ezitare. Ești matematician-biolog! Străinul mai să scape animalul din brațe. Dar cum ți-ai dat seama? Iar ciobanul îi răspunde calm: păi… domnule dragă, ai luat câinele!”
Și fiindcă a fost vorba de matematică, aș încheia cu o altă anecdotă. Israel Gelfand (de citit și acest scurt articol-reverență în memoria unui gigant în lumea matematicienilor) a explicat la 90 de ani, într-un interviu pentru „The New York Times”, la ce foloseşte, până la urmă, atâta matematică: „Matematica este un mod de a gândi în fiecare zi. E important să nu o separăm de viaţă. Poţi să explici fracţiile chiar şi unor beţivi cronici. Dacă îi întrebi: care fracţie e mai mare, 2/3 sau 3/5 – probabil că nu vor şti. Dar dacă îi întrebi: ce e preferabil – două sticle de votcă pentru trei oameni sau trei sticle de votcă pentru cinci oameni, atunci vor şti”.
Citiţi şi
Upgrade Education sau despre cum ajung elevii români studenți la Harvard, Yale, King’s College
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
