În 1977, maica-mea a cunoscut un tip de culoare din Sudan, student la Agronomie. A urmat o dragoste fulgerătoare și am apărut eu. Apoi viața ei s-a transformat în calvar. A fost mutată disciplinar cu munca pentru relații nepotrivite cu străini din Brașov în Sf. Gheorghe, iar din acel moment și până la revoluție a fost presată continu de către securitate. La fiecare șase luni veneau doi securiști să ne facă percheziție deși erau zile în care mâncam pâine cu muștar. Deschideau sertarele, răvășeau totul în casă, verificau tocurile ușilor și ale geamurilor în căutare de valută și aur. Când a fost pusă o bombă la statuia lui Mihai Viteazul din oraș, a fost anchetată pentru că era considerată suspectă având un copil de culoare. Timp de 12 ani securitatea a fost o prezența permanentă în viața noastră, am trăit cu frică, am respirat frică.
Faptul că unii oameni relativizează comunismul îmi provoacă scârbă, mă face să vomit. Faptul că acest popor se îndoaie și acum atât de ușor în fața puterii unor urmași ai comunismului îmi provoacă greață. Faptul că nu ne educam copiii așa cum germanii pun accent pe conștientizarea a ceea ce a fost nazismul e tragic. Suntem în stare să ne întoarcem oricând la un sistem totalitar, ne lipseste contextul internațional, dar ne place obediența, admiram leprele și le invidiem în loc să le disprețuim.
generalul Iulian Vlad, în sediul CC, decembrie ’89
Ieri a murit unul din cei mai mari criminali ai României din ultimul secol în sensul cel mai plin de substanță al cuvântului, șeful securității lui Ceaușescu, sub conducerea căruia mii de oameni au fost bătuți în beciurile securității, multi ajungând să moară torturați, iar un popor întreg să trăiască terorizat.
Evenimentul Zilei i-a dedicat un elogiu absolut jegos, a rescris istoria sub ochii noștri. Să îți cunoști istoria ultimilor 100 de ani este infinit mai important decât să știi între ce ani a domnit Stefan cel Mare. Nu mă interesează în mod practic dacă Mihai Viteazul a câștigat bătălia de la Călugăreni sau nu, însă e foarte important ca ai noștri copii noștri să aibă o perceptie clară, bine informată despre comunism, să nu ajungă să folosească sintagma “poate comunismul nu a fost atât de rău” sau să cunoască atât de superficial regimul comunist încât să nu vadă pericolul atunci când unii îi ridică osanale.
Ce a făcut Evenimentul Zilei este una din cele mai mari mizerii de presă din ultimii 27 de ani, o mistificare grețoasă similară cu a relativiza crimele naziștilor. În Germania, un astfel de articol nu ar fi fost posibil. La noi, e posibil pentru că suntem un popor stricat în esență, cu principii extrem de flexibile, fără memorie, a cărui gastronomie constă în cantitate și nu în calitate. Acest criminal, condamnat la 25 de ani, a făcut doar 4 ani de pușcărie și a murit cu o pensie de 8.000 de lei.
Cine e mândru de această țară să ridice mâna sus, mie îmi e rușine.
Guest post by Aly Elsiddig
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI
Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
