Uite că de mocirlă nu ai scăpat… şi iar acum te-ai ridicat şi mai murdar din ea… şi parcă acum câteva zile râdeai de ea, nu mai era cazul! Credeai că ploaia de toată săptămâna a spălat până şi noroiul împietrit.
Te-ai ridicat cât să vezi, dar simţi cum îţi intră picăturile în ochi, unul îl deschizi, pe celălalt îl închizi.
Mimezi cum te ştergi.
Eşti bun la mimă, dar acum joci singur.
Ochii îţi dansează, vrei să plângi, să te cureţi, dar ai secat.
Eşti miop, dar diagnosticul tău e altul şi încă nu ai găsit tratamentul… sau, de fapt, tratamentul nu te-a găsit pe tine.
Ai văzut o săptămână cu zâmbete, cu râsete, cu îmbrăţişări lungi şi atât de nesimţit de calde, ai văzut buze şi săruturi demult uitate, ai văzut ochi cu mândrie, ai văzut cuvinte, sunete, imagini.
N-ai mai văzut ce vine…
Ai strigat şi n-ai mai auzit ecoul, n-a mai fost nimic gol câteva ceasuri, zile.
Ai avut tot ce nu ai fi sperat acum ceva timp.
Dar…
Din seara asta, sunteţi prieteni.
Hahahha, pe bune?
Putem fi „şi prieteni”, dar „prieteni” nici măcar cu ghilimele.
Mai bine dispăreai nicăieri, într-o clipă niciodată posibilă, decât să auzi cuvântul ăsta venind de la ea.
Te-a lovit cu viteza luminii şi lumina a rămas în tine.
Te doare.
Vrei vraja din mâna ei să te calmeze. Îi vrei mâna să îţi apese sufletul… din nou!
Eşti atât de aproape de trecut, că parcă prezentul e de abia mâine.
Te gândeşti la prezentul de ieri, de alaltăieri.
Cine ar mai vrea viitor cu asemenea prezent?
Opreşte-te, că m-am săturat de clipe scurte.
Guest post by Marius Alex
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
