Chirurgii sunt niște semizei. Taie, repară, pun la loc, intră sub piele, sub carne, până la organul bolnav, oricât de mic ori de sensibil. Cu microscoape care le sporesc vederea, cu instrumente fine care le înlesnesc accesul, cu tehnici incredibile care cer multă știință, îndemânare și, uneori, inspirația divină, că altfel nu-i de înțeles, de a improviza salvator. Nu se pierd cu firea, pun pe pauză toate emoțiile și devin supra-oameni, cât timp au în mâinile lor vieți și sorți. Abia apoi, când totul e gata și bine, parcă încep să respire mai ușor, să se poarte ca niște muritori obișnuiți. Până la următoarea intrare în sala de operație, programată ori urgență. Moment în care se activează ca prin farmec gena de semi-zeu și ciclul reîncepe.
Azi, am să vă spun povestea a două mâini. Nu de chirurg, ci a două mâini diferite care au ajuns, cu suferințe diferite, pe mâna unor chirurgi de… mâini.
Prima, o mână arsă a unei fete din Colectiv. Pentru salvarea căreia s-a dus o lungă luptă, cu bătălii pierdute, dar mai multe câștigate. Atunci îți dai seama că reconstrucția unui organ atât de complex, fără de care nici nu te poți imagina, că te somatizezi înstant, e treabă de mare finețe și expertiză, dar și de artizan. Când firele artei tale sunt subțiri cât un nerv, pânza, cât un strat de piele străvezie și ghergheful – cel mai minunat mecanism pe care vrei să-l redai viu, sensibil și funcțional. Estetica în astfel de situații trece pe ultimul loc, dar am văzut acea mână după un an și jumătate și era o lucrare incredibilă. Chirurgii sunt niște semizei.
A doua mână a pățit ceva mai dramatic, dar durerile și percepția pagubelor nu se pot compara: accident de mașină cu mână făcută zob la propriu. Nu cred că mai avea vreunul din cele 27 de oase rămas întreg. Era ceva ce atârna diform la capătul antebrațului. Și mâna aceea a fost recuperată. Ce-a făcut echipa aceea de medici, cum au migălit reconstrucția, ei știu. Chiar știu. Repet, chirurgii sunt semizei. Le spun așa pentru că nu sunt nemuritori. Dar știința celor mai buni trece mai departe și alți semizei se nasc, într-o perpetuă binecuvântată predare de ștafetă cu jurământ.
Și asta e cel mai minunat lucru care ni se poate întâmpla nouă, muritorilor de rând: să avem șansa, la nevoie, de a nimeri un semizeu. Câțiva se află la Clinica Zetta și pe unul dintre ei l-am întrebat câte ceva despre toate câte poate repara când vârsta ori un nefericit accident ne poate lăsa fără ajutorul acestor unelte sofisticate care sunt mâinile noastre de toate zilele și nopțile.
Studiu, Josh Summana
© Omar Ortiz
©Toni Mahfud
***
Dr. Iulian-Daniel Vîlcioiu este medic specialist Ortopedie şi Traumatologie, doctor în ştiinţe medicale.
Chirurgia mâinii are reputația unei specializări extrem de complexe…
Este o supraspecializare. Care îmbină mai multe specialități: ortopedie, chirurgie plastică, neurologie, reumatologie, recuperare medicală și psihiatrie. Mâna este tratată că un organ complex, atât senzitiv, cât și neuromotor, iar patologia de la nivelul mâinii este des întâlnită, mai ales traumatic (accidente casnice – arsuri, tăieturi, plăgi, striviri). Pentru majoritatea persoanelor active, o problemă la nivelul mâinii poate fi invalidantă.
În cât timp se formează un bun/excelent chirurg al mâinii?
În țările dezvoltate, este necesar un stagiu de 2-3 ani de pregătire, care cuprinde atât noțiuni de reconstrucție osoasă și ligamentară, cât și a părților moi (artere, vene), doar ca să poți practica în acest domeniu. Este nevoie de multă muncă (cursuri teoretice, practice, de perfecționare, participare la congrese internaționale).
Ce cuprinde domeniul acesta generic numit “chirurgia mâinii”?
Cuprinde tratamentul unor probleme/afecțiuni traumatice cronice, atât chirurgical cât și nechirurgical, dar de multe ori tratamentul este conservator (imobilizari cu orteze/gips, infiltrații etc). Când este chirurgical, se realizează cu anestezie locală similară procedurilor stomatologice. Nu sunt necesare analize de sânge. Pacientul pleacă în aceeași zi acasă, iar rata complicațiilor este mică.
Care sunt cele mai frecvente condiții medicale ale mâinii care se rezolvă chirurgical, în afară leziunilor traumatice?
Sindromul de tunel carpian, artrozele din reumatism, chistul sinovial.
Dar artritele au rezolvare chirurgicală?
Da. Au fie prin blocarea permanentă a articulației fie prin protezarea articulației, intervenție mai complexă, dar cu păstrarea mișcării. Pacienții din România cu boli reumatice, mai exact deformarea semnificativă a articulațiilor degetelor ajung foarte greu într-un serviciu de chirurgia mâinii pentru a fi tratați chirurgical. Fie artrodeza, fie artroplastia trebuie explicată pacienților ca opțiune ce îmbunătățește atât aspectul estetic, cât și pe cel funcțional.
Se pot și doar înfrumuseța chirurgical aceste “unelte” sofisticate?
Desigur. Prin extirparea formațiunilor tumorale, se pot face alungiri/scurtari de degete, se pot exciza cicatrici, se pot corecta deformări ale degetelor, mâinile mutilate de arsuri, traumatisme severe, se pot face modificări estetice astfel încât să se îmbunătățească considerabil aspectul, dar să se consolideze și funcția.
Articol recomandat de Clinica Zetta, Centru de Excelență în Chirurgie Plastică Estetică și Microchirugie Reconstructivă.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Grija pentru copiii noștri: scolioza și puterea prevenției
Când este indicat RMN-ul și ce afecțiuni diagnostichează?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
