Eu nu mă mai uit la televizor.
De câteva luni.
Pentru că am nevoie de liniște.
Dar…
Dar acolo se duc războaie.
Nu, nu războaie pentru vreo cauză nobila, pentru copiii abandonați, pentru familiile nevoiașe, pentru oamenii străzii…
Se duc războaie între “romi”.
Și războaie între “politicieni”.
Ar trebui să fie o diferență între luptele astea două?
Ei bine nu, poate doar că cele ale politicienilor le-au depășit demult pe cele tigănești.
Eu nu am nimic cu țiganii, nici cu politicienii.
Unii țigani îmi sunt chiar simpatici.
Cei din urmă îmi sunt indiferenți, nici măcar ura nu e destulă, ca sentiment, să o folosesc pentru cei care își bat joc de poporul ăsta în fiecare zi.
Dar astăzi nu sunt ei subiectul, lor le este alocat atâta spațiu la televizor, încât ar fi chiar deranjați dacă le-aș oferi eu importanță, un om de rând care are o părere și atât.
Astăzi vreau să spun doar DE CE eu nu mă uit la televizor?!
Simplu, e foarte simplu.
Mie îmi este dor de perioada în care la televizor vedeam altceva.
Adoram emisiunile de seară unde îl invitau pe Florin Piersic, care nu mai înceta să vorbească, să recite, și eu nu mă mai săturam să îl ascult, am plâns când a recitat “Doamne, dacă îmi ești prieten”, am trăit sentimente neexplicabile la “Repetabilă povară” careia îi dădea viață într-un mod aparte și cu mult peste orice figură de stil.
Deci, îl ador pe Florin Piersic și din pacate nu îl mai pot vedea la televizor.
Din dragostea pentru poezie, l-am cunoscut pe Cotimanis care recita într-o emisiune propria poezie…
“Viață,Viață”…
Încununată cu de toate, vocea lui transmite mii de sentimente în același timp.
Greu de explicat și greu, greu de prins la televizor.
Aș lăsa totul baltă, mâncarea pe foc și hainele neîntinse, dacă aș auzi din întâmplare la televizor vocea Mirabelei Dauer.
“Fotoliul din odaie “ este istorie.
Istorie este și “Frunza mea albastră” a Mirabelei cu Marian Nistor.
Istorie sunt și orele mele în fața televizorului.
O ascult pe internet de jumătate de oră pe Anastasia Lazariuc, ea oare nu are nimic de spus? În fața unei camere? Nimic de arătat?
Țara asta nu are dirijori, pianiști, tenori, scriitori, voci de aur?
Țara asta se hrănește cu Nicolae Guță, Leo de la Strehaia și Loredana Chivu?
Ne interesează cât a mai cheltuit Bianca Drăgușanu în evoluția ei către involuție?
Chiar vrem să știm câte ouă a mâncat și câte orgasme a avut Răduleasca în dimineața asta?
Asta vrem să vedem? Asta vrem să fim?
Niște oameni interesați de sărăcia cuvintelor ?
Mă mai bucură minutele în care la televizor apare Andra și acoperă tot cu vocea ei.
Mă liniștesc aparițiile Andreei Marin și grija pe care încă o poartă față de copii și femeile neinformate.
Mă încântă Delia cu ultimele ei melodii, neconvenționale, diferite, cu atitudinea naturală și neinteresată de scandalurile publice.
…
Eu nu mă mai uit la televizor.
Și îmi e un dor teribil de Florin Piersic.
Pe Corina o găsiți și aici.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
