Cum e să rămâi fără apă?! În baie. O zi întreagă de week-end, de duminică, mai precis. N-am găsit cuvântul potrivit pentru un răspuns decent.
Dezastrul a început dimineaţă. La ora 9,00 nu curgea decât apă (foarte) caldă. Rece – ioc! Ştiut fiind că apa rece alimentează bazinul toaletei, consecinţa e clară. Bun! Pe la 9,10, apa caldă s-a oprit şi ea. Noroc că în bucătărie era apă din belşug şi fără semne de oprire. Chiar că fericirea e făcută din lucruri mărunte!
Soluţia: apă din bucătărie cărată în baie cu diverse recipiente. La ora prânzului, un domn instalator iritat înştiinţează locatarii celor 8 etaje să nu mai folosească deloc baia până se termină lucrarea. Cineva care reamenajează interminabil un apartament de la etajul 4 a avariat coloana de evacuare. Detalii! Faptul că nu mai putea fi utilizată baia „până terminăm” a fost lovitura! Întrebare leşinată: „Şi când terminaţi?” Răspuns sec: „Diseară!” Era ora 13.
Pe la ora 18, am coborât după apă minerală. La parter – vecina avariată. Uşa apartamentului, larg deschisă, e la doi paşi de lift. Întâlnire inevitabilă. Vecina e o foarte proaspătă pensionară, căreia întâmplarea i-a murdărit casa şi i-a zdruncinat… încrederea în divinitate!
Eu – dau să intru în lift. Ea – în uşă, cu privirea pierdută, cu batista la nas. Scosese din casă ultimele urme ale cruntei mizerii care-i inundase baia, holul, casa… Şi am stat, cu sticla de apă în braţe, vreun sfert de oră ascultând-o. Marea ei problemă erau banii, motiv pentru care s-a rugat de instalator, eternul responsabil cu tot ce implică tevi din metal și restul, să o păsuiască până la pensie etc. Şi, într-o clipă de sinceritate, vorba cântecului, avariata zice: „Şi doar ce-a trecut părintele, că suntem vecini, de-a sfinţit casa din prag, să nu ne-mbolnăvim, mi-a citit…” Eeee, până aici! „Dar asigurare n-aveţi?! Că până la Dumnezeu…”
Interlocutoarea mă priveşte cu ochi mari. „Pentru ce?” „Pentru toată năpasta, zic. Vă despăgubeşte şi recuperaţi banii.” „N-am, de unde să am?!” De la biserică, în niciun caz – era să zic. Dar n-am zis. Am tăcut şi am chemat liftul (a cincea oară). „Eee, dar ce, credeţi că ăştia plătesc?! Eu zic că mint!”
„Vecină, dragă vecină”, nu ştiu ce crezi, dar un lucru e sigur: că fără asigurare, plăteşti matale, frumos, instalatorului, pe 20, toată pensia. Dacă-ţi ajunge! Dacă nu, rămâi datoare şi pentru pensia din luna viitoare.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
