Cum e să rămâi fără apă?! În baie. O zi întreagă de week-end, de duminică, mai precis. N-am găsit cuvântul potrivit pentru un răspuns decent.
Dezastrul a început dimineaţă. La ora 9,00 nu curgea decât apă (foarte) caldă. Rece – ioc! Ştiut fiind că apa rece alimentează bazinul toaletei, consecinţa e clară. Bun! Pe la 9,10, apa caldă s-a oprit şi ea. Noroc că în bucătărie era apă din belşug şi fără semne de oprire. Chiar că fericirea e făcută din lucruri mărunte!
Soluţia: apă din bucătărie cărată în baie cu diverse recipiente. La ora prânzului, un domn instalator iritat înştiinţează locatarii celor 8 etaje să nu mai folosească deloc baia până se termină lucrarea. Cineva care reamenajează interminabil un apartament de la etajul 4 a avariat coloana de evacuare. Detalii! Faptul că nu mai putea fi utilizată baia „până terminăm” a fost lovitura! Întrebare leşinată: „Şi când terminaţi?” Răspuns sec: „Diseară!” Era ora 13.
Pe la ora 18, am coborât după apă minerală. La parter – vecina avariată. Uşa apartamentului, larg deschisă, e la doi paşi de lift. Întâlnire inevitabilă. Vecina e o foarte proaspătă pensionară, căreia întâmplarea i-a murdărit casa şi i-a zdruncinat… încrederea în divinitate!
Eu – dau să intru în lift. Ea – în uşă, cu privirea pierdută, cu batista la nas. Scosese din casă ultimele urme ale cruntei mizerii care-i inundase baia, holul, casa… Şi am stat, cu sticla de apă în braţe, vreun sfert de oră ascultând-o. Marea ei problemă erau banii, motiv pentru care s-a rugat de instalator, eternul responsabil cu tot ce implică tevi din metal și restul, să o păsuiască până la pensie etc. Şi, într-o clipă de sinceritate, vorba cântecului, avariata zice: „Şi doar ce-a trecut părintele, că suntem vecini, de-a sfinţit casa din prag, să nu ne-mbolnăvim, mi-a citit…” Eeee, până aici! „Dar asigurare n-aveţi?! Că până la Dumnezeu…”
Interlocutoarea mă priveşte cu ochi mari. „Pentru ce?” „Pentru toată năpasta, zic. Vă despăgubeşte şi recuperaţi banii.” „N-am, de unde să am?!” De la biserică, în niciun caz – era să zic. Dar n-am zis. Am tăcut şi am chemat liftul (a cincea oară). „Eee, dar ce, credeţi că ăştia plătesc?! Eu zic că mint!”
„Vecină, dragă vecină”, nu ştiu ce crezi, dar un lucru e sigur: că fără asigurare, plăteşti matale, frumos, instalatorului, pe 20, toată pensia. Dacă-ţi ajunge! Dacă nu, rămâi datoare şi pentru pensia din luna viitoare.
Citiţi şi
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Care sunt pașii în renovarea unui apartament vechi recent cumpărat?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
