Să mâncăm pe întuneric sau legați la ochi și slăbim! Poate pentru că e mai greu să nimerim farfuria, mă gândesc?… Dar nu, există o explicaţie ştiinţifică pentru această fabuloasă descoperire și trendul aferent: pe întuneric, neputând vedea mâncarea înainte de a o consuma, sărim peste etapa în care se produce salivarea şi apariţia sucurilor gastrice în urma contactului vizual cu mâncarea, etapă care îngreunează digestia.
Un studiu al Universităţii Konstanz din Germany a constat în legarea la ochi a 50 de voluntari, în timp ce alţii 40 au fost lăsaţi să vadă mâncarea. Toţi participanţii, cărora li s-a interzis să mănânce înainte de experiment, au fost invitaţi să devoreze trei feluri de îngheţată, timp de 15 minute. După aceea, au fost întrebaţi cât consideră că au mâncat. În timp ce participanţii legaţi la ochi au estimat în medie în jur de 197 de grame de îngheţată, cei nelegaţi la ochi au estimat doar 159 de grame. Însă realitatea este cu totul alta. Participanţii legaţi la ochi au consumat în jur de 105 grame fiecare, în timp ce ceilalţi aproximativ 116 grame. Aşadar, concluziile care se impun sunt cât se poate de clare: cei care nu au văzut mâncarea au fost ghidaţi de propriul organism referitor la cantitatea necesară de alimente, pe când ceilalţi s-au lăsat influenţaţi de experienţe trecute cu acelaşi fel de aliment în care senzaţia de saţietate echivala cu consumarea unei cantităţi cât mai mari, experienţe care au modelat prezentele aşteptări. Astfel, această descoperire face diferenţa între necesităţile reale ale organismului şi cele pe care noi le estimăm în baza informaţiilor vizuale pe care le asociem cu experienţe anterioare (sau cu alte considerente – pe principiul să consumi tot ce este în farfurie). Legaţi la ochi, organismul consumă exact cât are nevoie, fără „ajutorul” altor factori pe care simpla vizualizare a mâncării îi aduce în joc.
Mă tentează și pe mine să încerc. Şi ca pe mine, pe mulţi, foarte mulţi alţii. Până la următoarea descoperire, următorul studiu, următoarea găselniţă. De data asta, ce-i drept, nu cere nimeni bani (încă). Dar nu e exclus să apară terapii ale mâncatului pe întuneric care numai sub atenta îndrumare a specialistului dau rezultate, asigurându-ţi cu până la 60 de grame mai puţin în greutate la plecare decât la venire. Sau invers. Căci în funcţie de cum prinde la marele public, se adaptează şi tratamentu’ şi sloganu’. Greutate ideală vă doresc!
P.S. “Nu pun în discuție eficacitatea acestei metode sau cercetarea în sine, ci zic doar că omenirea ar putea să facă și altceva cu timpul ei decât să o țină langa cu obsesiile astea.” Aceaste vorbe, ca și titlul, îi aparțin unei prietene care ne-a trimis link-ul.
Citiţi şi
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Obsesia pentru greutate: cum o depășești
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
