Pagini șterse din Cartea tinereții.
Îți spun din start că toate acestea s-au petrecut pe strada pe care a locuit vreme de decenii, și înainte, și dupa prigoana regimului comunist, Corneliu Coposu. Fac precizări, mă întorc, nu plec din dimineața aceea, n-am unde să merg. Dar tu?
Ai uitat, Cristian, dimineața aceea în care ne-am trezit răstigniți ca tâlharii pe cruce, cu Liuda între noi, goală, pură și imposibilă? Mai ții minte durerea aceea care ne zdrobea oasele și ceața acelei dimineți?
Ne-am îmbrăcat în tăcere cu zeci de piese vestimentare, era decembrie, înainte de sfârșitul lumii, și era atât de frig încât începusem să credem în Dumnezeu și ne-am furișat din casa Liudei lăsând-o preafrumoasă și adormită, întrebându-ne ce ne-a dat să bem Vasile și cum am ajuns răstigniți lângă acest Hristos blond venit de dincolo de Prut și unde era Vasile, de ce dispăruse Vasile, ce s-a întâmplat cu el și cu noi nu aveam să aflăm niciodată și am pornit cocoșați către carcasa galbenă a unui taxi care să ne ducă în redacție, unde să ne târâm, mahmuri și cu inimile rănite, încă o zi, sperând că nu va muri nimeni important și nu ne vor trimite iar în Siberia aceea unde sunt doar ferparele, gheața aceea a fiecărei zile triste, pe care doar noi știam să o topim.
Mai ții minte, Cristian, dimineața aceea, ultima în care am crezut în Dumnezeu și am mers pentru o vreme umăr la umăr, cu capetele plecate spre pământ și niciun cuvânt și parfumul Liudei se așezase peste inimile noastre și tot acolo e și acum parfumul acela, chiar dacă nu mai luăm aminte, deși au trecut zece ani sau poate că cincisprezece ani, nici nu am mai numărat, și pe Vasile noi nu l-am mai văzut niciodată, și nici pe Liuda după o vreme, ni s-a întâmplat și nouă viața, și toate acestea s-au petrecut, desigur, demult, tare demult, într-o altă viață, ca în toate poveștile.
Bineînțeles că nu mai contează cum a fost, contează doar cum ne amintim că a fost. Mai ții minte cerul cu vanilie? Și pe el l-ai uitat?
A fost o vreme, la începutul mileniului III, când cuplurilor terminate Dumnezeu le mai dădea o șansă: închideau ochii și era aproape adevărat.
Ele visau că sunt cu Tom Cruise, ei visau că sunt cu Penelope Cruz în Vanilla Sky și era aproape adevărat, dar acum știm și continuarea: ochii lor nu s-au mai deschis niciodată.
Scenă din Vanilla Sky (2001)
Nu mai există nici urmele acelor iubiri și mileniul al III-lea stă să se încheie, Tom Cruise e și el bătrân și poate nebun și va cheli, dacă n-a făcut-o deja, și nicio femeie nu va mai visa că e cu Tom Cruise, poate doar câteva funcționare care n-au mai fost iubite din anul 1994, dar ele oricum nu contează, ele deja au murit.
Lui Penélope Cruz i s-au lăsat sânii și a făcut celulită, nu știu, poate că, de fapt, mai e frumoasă doar prin aburii melancoliei, și Dumnezeu nu mai există nici El, a murit și în general totul s-a dus dracului, la Vanilla Sky nu se mai uită nimeni, au apărut filme mai bune și cuplurile terminate nu mai au nicio șansă.
Astăzi femeile fac yoga, mănâncă mango, bărbații nici măcar nu se mai îmbată și vremea aceea nu va mai fi niciodată.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
