Trăim timpurile în care rețelele sociale cunosc o dezvoltare fără precedent și destul de haotică, aș putea spune. În era asta, chiar așa lovită de pandemie cum e, unii dintre oameni (mulți aș adăuga) sunt tot mai afectați de virusul incurabil al vedetismului ce pare să fi apărut odată cu butonul de like. Nimic rău veți zice, doar e libertate de exprimare. Ce poate fi rău când crește inima în tine că ești adulat de mii de fani care abia așteaptă ultima ta postare?
Partea cu adevărat proastă este că o parte (destul de însemnată din păcate) din restul oamenilor, nu mai face deosebirea dintre cei care au miile alea de like-uri că sunt pseudo-vedete și cei care (cu like-uri sau fără) au și realizat ceva notabil în viață, adică oamenii de succes.
Diferența asta subtilă dintre celebritate și succes mă face pe mine să scriu azi. Încerc cumva să clarific și să separ bine de tot aceste două noțiuni pentru că văd că în ultimii ani, în mass-media, e o tendință tot mai mare de a prezenta oameni celebri ca fiind și de succes. Or, celebritatea (în sensul de vedetism), poate pare ea așa puțin sinonimă cu succesul, dar sub nicio formă nu presupune același lucru ca succesul. Și asta pentru că, în timp ce definiția celebrității este dată (și) de strălucirea inimioarelor și a like-urilor, succesul se referă la ceva mai mult… efort, fie el fizic, intelectual sau chiar ambele simultan.
Oamenii de succes sunt oamenii marilor descoperiri indiferent de domeniu. Ei pot fi profesori sau chirurgi, actori de teatru sau film, astronauți sau bucătari, sportivi sau scriitori, arhitecți sau președinți de state. Oamenii care sunt concentrați să aibă succes sunt oameni care învață, citesc, lucrează cu propria personă și sunt preocupați continuu să se dezvolte, să fie cei mai buni la locul de muncă, în relațiile interumane și/ sau în viața lor de familie (fie că au sau nu copii). Ei au ambiție, au perseverență, ordine și disciplină, autocontrol și nevoi superioare, printre care, așa cum spunea Covey, în cartea sa (A 8-a treaptă a înțelepciunii) și “nevoia de a lăsa o moștenire“, care este “o nevoie pentru spirit“. Pe oamenii de succes îi interesează ce impact vor avea acțiunile și faptele lor atât în viața propriilor copii cât și a generațiilor viitoare. Și, ca să exemplific mai bine nevoia aceea de care vorbea Covey, iată unul dintre citatele fostului Președinte al SUA – Barack Obama din care putem deduce ușor cum vedea domnia sa scopul propriei existențe pe pământ: “Poți să trăiești în lume așa cum este ea, dar poți și să muncești ca să creezi o lume așa cum ar trebui să fie“.
Cei care au înregistrat în viața lor succese răsunătoare cucerind cele mai înalte culmi sunt oameni care, pe lângă toate calitățile enumerate mai sus, au o viziune clară asupra vieții. Ba, pe lângă viziune, au uneori chiar și “o vizuină“, cum își descrie Michelle Obama soțul în cartea autobiografică. Domnia sa se referea la nevoia fostului președinte de a se izola în biroul lui, în acel “loc sacru, unde se nasc revelațiile și se produc clarificările“ (Michelle Obama – Povestea mea). Pentru că succesul, pentru a fi atins, presupune de cele mai multe ori sacrificiu și singurătatea atât de necesară pentru a putea să-ți auzi, ordonezi și înalți gândurile spre a realiza ceva măreț.
La polul opus, oamenii care vor să fie celebri crezând că asta-i va face oameni de succes detestă singurătatea, nu au disciplină, nu au principii clare de viață sau viziune și nici direcție, ei doar trăiesc clipa. Pentru ei, faptul că apar la un moment dat la televizor sau în ziare și reviste de scandal și adună niște mii de like-uri sunt considerate victorii suficiente. Sunt oameni care se dezbracă fără inhibiții de caracter atunci când audiența o cere și care ar face orice să rămână în atenția mass-media. Ei nu sunt preocupați să evolueze nici intelectual, nici emoțional și nici spiritual. La fel, nu-i interesează nici de reputația pe care și-o fac, de morală sau de protejarea vieții intime. Și aceștia, unii dintre ei chiar oameni cu o educație precară, ajung să fie modele pentru generațiile de tineri de mâine și să-i influențeze.
Din păcate, cei ce ating cu celeritate celebritatea, fără să aibă și succes, nasc altă categorie de oameni foarte periculoasă și despre ei voi vorbi mai jos.
Într-o lume fără repere, în care unii sunt lipsiți de discernământ, alegerea între om de succes și om celebru pentru că mass-media l-a făcut celebru, se va face pe principiul: ai mii de like-uri pe rețelele sociale, e clar, ești om important, îți dau și eu like-ul meu că doar te-am văzut la nu știu ce emisiune, nu? Și la televizor, zice țața Leana din deal, nu apare oricine, maică, nu, nu. Și iată, de multe ori, judecând după notorietatea personajelor de acest gen, sunt aleși oamenii care ajung să ne conducă țara în calitate de miniști, de parlamentari sau de primari, pentru că un om fără discernământ va ajunge să dea votul lui la fel cum dă like-ul pe Facebook celui ce e mai faimos. Și asta fără să se întrebe ce poate face acel om pentru el, pentru comunitate, ce studii are și cât îl ajută acele studii, ce principii morale îi ghidează viața și cât de curat are cazierul.
Am vorbit în articol despre oamenii care după eforturi susținute ajung oameni de succes nu neapărat și celebri, că uneori faima vine postmortem (și e cazul multor pictori, scriitori, medici etc.) despre cei celebri, fără să fie și de succes care doar trăiesc clipa, dar și despre cei mai ușor de manipulat dintre toți, miile acelea de oameni care merg cu turma și se vând pe un litru de ulei.
Nu am soluții pentru combaterea acestui virus al vedetismului care face victime colaterale de ani întregi. Am doar păreri. Știu că societatea se bazează pe cerere și ofertă, dar, dacă s-ar vrea, s-ar promova mai des oamenii cu adevărat de succes din România, ar fi invitați mai des în emisiuni și ar mai dispărea din grila de programe emisiunile de scandal la ore de maximă audiență, iar ziarele n-ar mai scrie despre aceste pseudo-vedete, ci ar puncta și aspectele pozitive ale societății, realizările unora dintre semenii noștri care merită să fie luați modele. Astfel lucrurile ar progresa.
La nivel de individ, dacă mamele, în mod special, că ele nasc generațiile de mâine, ar participa activ în viața copiilor lor și ar alege să nu piardă ore în fața televizorelor vrând să afle cine cu cine se mai ceartă, societatea ar fi alta.
Dacă acea mamă ar folosi în mod responsabil timpul și, în loc să-l piardă editându-și cu grijă pozele de pe profilurile sociale ca nu cumva să apară și pământul strămoșesc de sub unghiile roz, l-ar dedica să-și ajute copilul la teme, poate ar mai pricepe și ceva geografie, ceva istorie, ceva matematică și treptat, alături de copil, ar trece și ea prin școală și ar mai câștiga ceva discernământ.
Chiar și opt clase de-ar avea o mamă din mediul rural și tot ar putea evolua. Cu puțin mai multă educație, ar deveni o persoană care ar înțelege ce emisiuni sunt sau nu nocive pentru spirit în primul rând și ce dăunează grav intelectului. Ar pricepe mai ales cât de mult își irosește timpul stând și așteptând să devină vedetă pe Facebook, dând like prietenilor virtuali sau adunând zilnic fiecare firimitură ce cade de la cei pe care tot ea i-a făcut celebri. În acel timp ar putea să-și valorifice potențialul pentru că toți ne naștem cu niște calități pe care le putem folosi atât pentru a ne face viața mai bună, cât și pentru a-i ajuta pe alții.
Oricât de mult ne-am dori succesul fiecare dintre noi, e clar că nu ajungem toți președinți precum Barack Obama din exemplul meu de la început. Ce-am putea, însă, ar fi să ne facem cât de bine treaba în propria ogradă și cu siguranță că lumea ar fi mult mai bună. Maica Tereza o spunea cel mai bine:
“Sunt puțini aceia care pot face lucruri mărețe, dar toți oamenii pot face lucruri mici cu o dragoste imensă“.
Guest post by Florina Turuga
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
