Umorul – ca și iubirea – este un lucru serios. Glumele și ironiile, spuse cu un aer grav, sunt semne clare ale umorului sănătos. Şi, totuși, râsul e sobru. La fel, iubirea e sobră și ea. Sentimentele de afecțiune pentru o persoană de sex opus, reflectate în fapte/gesturi, fie și acele tachinări fine, sunt sobre. Acest binom benefic – umor&iubire – se regăsește cu prisosință în unele dintre comediile romantice. Filmele americane din anii ’30-’40 (din epoca de aur a Hollywood-ului) sunt printre cele mai frumoase pelicule realizate vreodată. Comediile romantice reprezintă un produs agreabil, care se consumă rapid și care aparțin patrimoniului culturii pop. Este un gen ușor de identificat, cu un cod particular ce repede poate fi detectat și de care avem cu toții nevoie pentru că se ocupă de dragoste. Comediile romantice o vedeau și o impuneau ca pe o întrecere între spirite, între bărbaţi şi femei, cărora le plăcea să împingă jocul cât mai departe, până la limita „războiului” fiindcă aşa scoteau unul din celălalt tot ce era mai deştept şi mai sexy. Poate că ăsta e singurul mod de a menţine dragostea la intensitate maximă. Recomandările noastre nu sunt doar „variațiuni pe tema”, ci încearcă să acopere o arie cât mai largă de opțiuni, în ciuda constrângerilor impuse de cod.
1) When Harry Met Sally – o comedie romantică pentru Ajunul Anului Nou
Apărută în anul 1989, pelicula When Harry Met Sally va deveni cap de serie în linia comediilor romantice care aveau să fie produse ulterior, dar păstrează câteva elemente din filmele de gen realizate în perioada de glorie a Hollywood-ului. Comedia When Harry Met Sally trebuia să răspundă unei întrebări, de natură sentimentală, „pot doi prieteni să petreacă împreună o noapte, iar în dimineaţa următoare să se mai iubească?”. De asemenea, filmul se angajează să înfăţişeze, episodic, opinii despre sex, relaţii ale unor cupluri aflate la diferite etape din viaţă. Billy Crystal și Meg Ryan ies victorioşi din această „bătălie dintre sexe”, dovedind încă o dată că Spencer Tracy şi Katharine Hepburn ştiau de ce contrariile se atrag. Cu siguranţă, Sally şi Harry, situaţi între libertatea spiritului şi robia iubirii, au pledat în favoarea binomului prietenie & romantism pentru multe generaţii.
2) Sweet November – neomelodramă cu accente comice pentu sezonul autumnal
În Sweet November, Sara (Charlize Theron) alege, în fiecare lună a anului, un bărbat căruia îi propune să producă schimbări în viaţa lui şi să-l facă fericit. Sara este un spirit liber, o fire boemă, care stabileşte un pact cu fiecare dintre cei care-i travesează viaţa în acele luni, fiecare dintre aceştia trebuie să trăiască după regulile stabilite de ea. Întorsătura „destinului” (scenariului) face ca luna noiembrie să-i fie alocată lui Nelson Moss (Keanu Reeves), un împătimit al muncii din publicitate. Actualizarea din 2001 (un remake după Sweet November din 1968, cu Sandy Dennis şi Anthony Newley) este una mai tonică, chiar dacă-i lipseşte tema muzicală, original interpretată de Newley:„ … Sweet November-er-wah-wah-wah.” Producătorii au ales o distribuţie strălucitoare, având în vedere cota de piaţă a celor doi interpreţi – Charlize Theron şi Keanu Reeves -, dar au înlăturat glamourul şi-au transformat-o pe statuara actriţă într-o hipiotă pusă pe şotii. Sara şi Nelson vor încălzi atmosfera şi vor petrece un noiembrie departe de ceea ce ştim despre semnificația acestei luni: plictisul şi somnolenţa. După vizionarea acestui Sweet November, suspansul şi tumultul de fiecare zi lasă loc unui freamăt duios-molcom al ființei noastre risipite printre luminile şi umbrele timpului, în graba noastră de a fi. Prima lecţie de optimism: timpul este prielnic nu doar trecerii noastre, ci şi disprețului pentru condiția noastră efemeră și, deopotrivă, a „aventurii de a fi”.
3) Pretty Woman – Cenușăreasa modernă
Charismaticul Richard Gere este, nici mai mult nici mai puțin, un milionar care se îndrăgăstește de o prostituată. Filmul de la începutul anilor ’90 face ca această comedie romantică să devină un simbol al poveştilor cinematografice despre dragoste. Edward Lewis, bărbatul bogat care nu-şi mai poate dori nimic de la viaţă, întâlneşte întâmplător o femeie de moravuri uşoare, de care – culmea! – se îndrăgosteşte. Tânăra cu suflet de copil învaţă, de la acest Pygmalion modern, cum să se îmbrace elegant, cum să mănânce civilizat şi cum să savureze muzica de operă. Julia Roberts va rămâne mult timp frumușica cu bucle arămii și cu unul dintre cele mai cuceritoare zâmbete din istoria recentă a cinema-ului. Visul acestei Cenușărese moderne se va termina în fața buchetului de trandafiri roșii oferit de Făt-Frumos, sosit cu o mașină decapotabilă. Cât va dura nu știm sigur, cert este că pelicula ne smulge din cotidian și ne îndeamnă să fredonăm nemuritoarea melodie a lui Roy Orbison. Realizarea imposibilului devine, în acest film, o dorinţă contagioasă, ce se poate uşor transfera şi spectatorilor.
4) The Holiday: o comedie romantică pentru sezonul rece
Pentru sezonul sărbătorilor de iarnă, un cadou relaxant, etichetat de studiourile hollywoodiene (Universal & Columbia), poate fi comedia The Holiday. Nici vorbă de vreo „scânteie” cinematografică, ci, doar un „colet” burduşit cu de toate (umor, luminozitate, sentimente frumoase şi emoţii dulci), prezentat de cvartetul Cameron Diaz, Jude Law, Kate Winstlet şi Jack Black. Pelicula The Holiday se dovedeşte binefăcătoare precum o baie fierbinte într-o zi geroasă. Energia actorilor aduce un surplus de strălucire într-un film ce denotă multă inteligenţă în materie de marketing şi îl transformă într-o mică bijuterie comico-sentimentală. Păstrând titlul şi parfumul comediei lui George Cukor, The Holiday pledează pentru dragoste împărtăşită şi pentru tradiţiile epocii de aur a Hollywood-ului. Fără doar și poate, Nancy Meyers este un regizor care pare să știe întotdeauna „ce vor femeile”.
5) Four Weddings And A Funeral – comedie romantică despre amatorii de evenimnete
Șampania se revarsă în valuri, lumea se distrează, dar ingredientul indispensabil îl constituie Hugh Grant. Având la activ numeroase comedii romantice, Hugh Grant face din această peliculă un master piece de umor british. Eroul interpretat de el, Charles, este un burlac convins, cu o vastă experiență amoroasă, totdeauna cavalerul de onoare, niciodată mirele. Renumit pentru întârzierile sala la ceremonii și pentru alte stângăcii duioase, gentlemanul englez o va întâlni și pe femeia vieții sale, după o lungă suită de evenimente și peripeții. Soarta face ca Charlie și Carrie să se ciocnească la nunțile mai multor cunoscuți, dar și la o înmormântare. În compania glamour a celor două partenere de joc (Andie McDowell și Kristin Scott Thomas), chipeșul burlac începe să înțeleagă care este, de fapt, rostul „evenimentelor” (nunți, înmormântări, ș.a.m.d).
6) Chocolat – o delicioasă fabulă cinematografică
Pentru o zi relaxantă de vacanţă, nimic altceva nu poate fi mai nimerit decât Chocolat, o fabulă cinematografică lejeră, scrisă sub pretextul beneficiilor savurosului produs. Metafora, ascunsă sub ambalajul sclipitor, este livrată spectatorului sub masca uşor naivă a poveştii şi ne aduce un mesaj pentru toleranţă, libertate şi trăire a pasiunii. O văduvă şi un vagabond boem vor destrăma, alături de oamenii oneşti, legile ancestrale, caduce. Plasat într-un spaţiu franțuzesc, vorbit în limba engleză, şi populat cu personaje ale căror accente sunt „de la peste tot pe hartă”, Chocolat transcende locul acţiunii. Chiar dacă e plasat într-un soi de „Fantasyland”, există un adevăr la scară mică: ţinutul conservator. Perdelele din dantelă de la ferestre sunt, de fapt, destinate spionării vecinilor. Totodată, pot fi şi (nişte) arme contra presiunii sociale, pentru a menține status quo-ul. Cu mici ajustări, aşezarea ar putea fi, un oraş din S.U.A., Chile, China sau… România. Vizionat în orice sezon, fie de Crăciun, fie de Paşte, acest film, asezonat cu o coloană sonoră specială, aduce un mesaj profund moral, în limita în care spectatorul înţelege că bunătatea este măsura, mai degrabă, a ceea ce facem şi împărtăşim, ci nu ceea ce condamnăm pur şi simplu. Dragostea, fantezia şi umorul vor fi arme cu care combatem, întotdeauna, răul.
7) (500) Days of Summer – comedie romantică pentru cele cu sentimente nedeslușite
Tom și Summer sunt colegi, unul dintre ei crede în dragostea scrisă cu majusculă, celălalt se-ndoiește de existența unui așa sentiment. Pe parcursul a cinci sute de zile, printre numeroase tête-à-tête-uri, vom asista la munca acestui cavaler romantic de-a o trezi pe Summer. Această mică bijuterie cinematografică vine să împrospăteze codul acstui gen de filme. Stereotipurile sunt înlocuite de dialogurile cizelate (Tom: „ What happens when you fall in love? Summer: You believe in that? Tom: It’s love, it’s not Santa Claus. ”) dintre doi actori șarmanți, surprinși într-un univers pop. Prospețimea și originalitatea, montajul vioi și muzica sugestivă încadrează această comedie dulce-amăruie în categoria filmelor care te fac să înțelegi ce poate reprezenta mai mult decât acel arhi-cunoscut: „just a good time”.
8) Silver Linings Playbook – comedie romantică despre „marginali”
David O. Russell a reunit o distribuţie de cinci stele (Bradley Cooper, Jennifer Lawrence, Robert De Niro) care l-a ajutat să povestească, cu onestitate, despre cei ce refuză convenţiile sociale. Silver Linings Playbook aduce în prim-plan portretele unei generaţii, generaţia X, adulţii de peste treizeci de ani, aflaţi în criză de identitate. Cei doi eroi oscilează între emoţie şi depresie, se refugiază în muzica rock (Led Zepp, White Stripes şi Bob Dylan). Relaţia dintre Tiffany şi Pat este un cocktail plăcut din replici incisive şi stângăcii duioase. De Halloween, ei nu ezită să se confrunte, într-un dialog spumos, pe tema virtuţilor anumitor antidepresive. Această nebunie generalizată, din film, pulverizează mecanica unor convenţii. Pelicula şifonează imaginea familiei model cu care Pat era sufocat. Prietenul său e un exemplu de reuşită: soţie, copil, casă şi serviciu. Partea a doua prezintă toată această lume a convenţiilor clanului şi se termină cu o lecţie de moralitate luminoasă în care „duminicile în familie”duc la reabilitarea socială. Filmul – încărcat de umanism – te trage de mânecă să acorzi o şansă oricui. Terapia din spatele dramelor personale se bazează pe iubire, dans, muzică şi… o doză de antidepresive.
9) One Day – comedie romantică despre trăinicia sentimentelor
Pelicula One Day, realizată de Lone Scherfig, ar putea fi un fel de When Harry Met Sally adus în era Facebook-ului. Cei care vor să urmărească acest gen de peliculă trebuie să creadă în puterea iubirii şi în faptul că o relaţie de amiciţie-iubire se poate derula timp de douăzeci de ani, fără ca ea să se consume propriu-zis. Povestea sinceră dintre cei doi eroi se clădeşte în timp, pe parcursul istoriei, urmând filele calendarului, dar poposind mereu la data de 15 iulie. Tinerii preferă să se iubească în tăcere decât să-şi exhibe sentimentele. În felul acesta, putem spune că One Day a reuşit să evite clişeele gen Love Actually sau să etaleze probleme psiho-afective ca în Goodbye, First Love. În One Day, dragostea şi prietenia, bucuria şi tristeţea, veselia şi decepţiile dansează, timp de douăzeci de ani, un vals lent.
10) A Good Year –„Enjoy Life!”
Aparent previzibil, scenariul oferă, totuși, unele surprize. Povestea unui workaholic londonez care cedează în fața unei fermecătoare galeze și acceptă să trăiască într-o Franță rurală și idilică nu este surprinzătoare, având în vedere suita de comedii romantice pe această temă, dar modul în care apare în A Good Year ne invită să reconsiderăm prioritățile din viață. Relizatorul convertește filmul dintr-o serie de imagini-cartolină (cu sate franțuzești aflate în contrast cu metropola bleu-gri londoneză) într-o experiență vizuală plăcută. Eroul, arogantul și cinicul londonez Max Skinner, devine un năuc amorezat, după ce tocmai fusese în pragul unui accident auto, sau ajunge o veritabilă mașină de jucat tenis în fața bietului viticultor care-i îngrijea domeniul avut în proprietate. Prestația lui Russel Crowe, din această peliculă, amintește de cele ale lui Hugh Grant sau ale inconfundabilului Cary Grant. Fermecătoarea Marion Cotillard îmblânzește inima rece a britanicului, iar muzica stârnește pofta de viață. Câteodată, și creatorii unor drame de factură epică și violentă, așa cum este Ridley Scott, încetinesc motoarele și apreciază lucrurile „mărunte”: vinul bun, femeile frumoase și tihna din sudul Franței. Imaginile auriu-decolorat, muzica și distribuția fac din A Good Year o șansă de ne-ndepărta de agitația cotidiană și reprezintă o alegere potrivită pentru o zi în care vrei să crezi în mesajul „Enjoy Life!”.
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
