Deși n-au trecut nici 20 de ani din acest secol, literatura universală s-a îmbogăţit substanţial în acest timp. Multe dintre cărţile apărute după anul 2000 au bătut recorduri de vânzări, iar o parte dintre ele au fost ecranizate cu la fel de mare succes. The Guardian a realizat o listă a celor mai bune 100 de cărţi scrise în ultimele două decenii. Mai jos, câteva titluri, întreaga listă, aici.
Jurnalul unui scandal de Zoë Heller (2003)
Barbara Covett (interpretată de Dame Judi Dench) este o profesoară londoneză aproape de pensie, cinică și solitară, al cărei singur prieten este bătrâna sa pisică, Portia. Pentru Barbara, unicul mod de a-și alina singurătatea este de a-și scrie jurnalul. Însă viața ei se schimbă total o data cu venirea noii profesoare de arte plastice, Sheba Hart (Cate Blanchett). Sheba pare prietena pe care Barbara și-a dorit-o dintotdeauna. Dar în momentul în care Barbara descoperă că mai tânăra sa colegă are o aventură cu unul dintre elevi, Steven (Andrew Simpson), prietenia lor ia o turnură urâtă. Barbara o amenință pe Sheba că va dezvălui secretul tuturor, inclusiv soțului Shebei, Richard (Bill Nighy). Pe măsură ce Barbara își desfășoară mașinațiunile răutăcioase, propriile-i secrete și obsesii ies la iveală. (sursa: Cinemagia)
Judi Dench (stânga) şi Cate Blanchett în adaptarea din 2016 a filmului Notes on a Scandal.
Foto: Allstar/FOX SEARCHLIGHT/Sportsphoto Ltd./Allstar
Women & Power, de Mary Beard (2017)
Bazată pe prelegerile lui Mary Beard despre vocile feminine şi despre felul în care acestea au fost reduse la tăcere, Women and Power a avut un succes enorm la public în 2017, anul #MeToo. O explorare a misoginismului, a originilor discursului pe bază de gen şi a problemelor pe care societatea masculină le are cu femeile puternice, acest manifest a devenit instant un clasic al feminismului.
Foto: Sarah Lee/The Guardian
Citiţi şi Bravo, Mary Beard! (răzbunarea unei clasiciste)
The Year of Magical Thinking de Joan Didion (2005)
Cu o proză pragmatică, concisă, precisă, Didion îşi aminteşte anul de după moartea soţului ei, scriitorul John Gregory Dunne, în urmă unui atac de cord, în casa lor. Examinarea devastatoare a propriei dureri şi văduvii a schimbat natura scrierii despre pierderea cuiva drag.
Citiţi şi Câtă durere poate încăpea într-o singură femeie
The Noonday Demon de Andrew Solomon (2001)
Inspirată din experienţa dureroasă trăită chiar de Solomon, această “anatomie” examinează multiplele feţe ale depresiei – dar şi ştiinţa din spatele ei, sociologia şi tratamentele. Combinaţia de onestitate, rigurozitate şcolărească şi poezie din această carte a transformat-o atât într-o memorie literară, cât şi într-un document pentru o mai bună înţelegere a sănătăţii mentale.
Citiţi şi Andrew Solomon: “Opusul depresiei nu e fericirea, ci vitalitatea”
Austerlitz de WG Sebald (2001)
Sebald a murit într-un accident de maşină în 2001, însă genul său bine definit, cu o combinaţie de fapte şi ficţiune axate pe latura morală a istoriei şi pe călătorii interioare şi exterioare, a avut o mare influenţă asupra peisajului literaturii contemporane. Lucrarea sa finală, povestea tipică de viaţă a unui bărbat, abordează diaspora evreiască şi pierderile din secolul XX cu o putere ce frânge inimi.
Never Let Me Go de Kazuo Ishiguro (2005)
Keira Knightley, Carrie Mulligan şi Andrew Garfield în adaptarea cinematografică din 2010 a romanului Never let me go.
Sursa: The Guardian
Începând de la cartea The Remains of the Day (1989) şi până la The Buried Giant (2015), laureatul cu Nobel Isiguro a scris mai mereu alegorii profunde despre istorie, naţionalism sau locul individului într-o lume care este mereu dincolo de puterea sa de înţelegere. Al şaselea roman, un triunghi amoros apărut între clone umane într-o Anglie utopică a anilor ’90, aduce un nou sens explorării sale asupra mortalităţii, a pierderii şi a ceea ce înseamnă umanismul.
Bazat pe apreciatul bestseller al lui Kazuo Ishiguro (The Remains of the Day), NEVER LET ME GO este o remarcabilă poveste de dragoste, pierdere și adevăruri ascunse. În roman, el pune întrebarea fundamentală: Ce ne face umani? Acum, regizorul Mark Romanek aduce pe ecran povestea sfâșietoare și emoționantă a lui Ishiguro.
Kathy (Carey Mulligan, câștigătoare a unui premiu BAFTA și nominalizată la Oscar, An Education), Tommy (Andrew Garfield, Boy A, Red Riding) și Ruth (Keira Knightley, nominalizată la Oscar, Pride & Prejudice, Atonement) își petrec copilăria în Hailsham, un internat britanic aparent idilic unde descoperă un secret sumbru și obsedant despre viitorul lor. Pe măsură ce lasă în urmă adăpostul școlii și se apropie inexorabil de soarta devastatoare care îi așteaptă ca adulți, ei trebuie să facă față și sentimentelor profunde de iubire, gelozie și trădare care amenință să îi despartă. (sursa: Cinemagia)
Secondhand Time de Svetlana Alexievich (2013)
Laureata Nobel din Belarus a înregistrat mii de ore de mărturii de la oameni de rând pentru a crea o istorie vorbită a Uniunii Sovietice şi a sfârşitului acesteia. Scriitori, chelneri, doctori, soldaţi, foşti membri de partid, supravieţuitori ai gulagurilor, toţi au primit ocazia de a-şi spune povestea, de a împărtăşi din furia lor, de a relata trădările şi de a-şi exprima temerile legate de tranziţia spre capitalism. O carte memorabilă, care este atât un act de catharsis, cât şi o demonstraţie profundă de empatie.
Gilead de Marilynne Robinson (2004)
Romanul meditativ şi adânc filosofic al lui Robinson este povestit prin intermediul scrisorilor trimise de pastorul John Ames către fiul său în anii ’50, în momentul când acesta din urmă ajungea la majoratul pe care tatăl său nu îl va apuca. În schimb, avea să umple momentul cu un monolog: “Când citeşti asta, eu sunt neperisabil, cumva mai plin de viaţă decât am fost vreodată”. Această carte este despre moştenire, o mărturie a unei bucăţi de America ce nu se va mai întoarce, o amintire a frumuseţii efemere ce poate fi găsită în viaţa de zi cu zi. Aşa cum concluzionează Ames, către fiul său şi către el însuşi: “Sunt mii şi mii de motive să trăieşti această viaţă, iar fiecare dintre ele este suficient”.
Wolf Hall de Hilary Mantel (2009)
Mantel publica de mai bine de un sfert de secol până la proiectul care avea să o transforme într-un fenomen. Trilogia, care se va încheia în luna Martie a anului viitor cu partea The Mirror and the Light, reprezintă povestea ascensiunii lui Thomas Cromwell la curtea Tudorilor, arătând în detaliu crearea Angliei moderne, dar şi pe cea a auto-inventării unui nou tip de om. Pentru a pătrunde în poveste, trebuie să te laşi cuprins de prezentul continuu să şi să priveşti totul prin ochii personajului principal. Detaliile de suprafaţă sunt vii, iar limbajul este proaspăt precum o pictură nouă. Însă, explorarea puterii, soarta şi averea sunt de asemenea în dialog constant cu era noastră, aşa cum am format-o şi creat-o încă din trecut. Practic, cartea este despre „istoria care ascultă şi vorbeşte cu ea însăşi”.
Harry Potter și pocalul de foc de JK Rowling (2000)
O întreagă generaţie a crescut cu fanteziile magice ale autoarei JK Rowling, însă nici adulţii nu au scăpat de vraja acestei lumi captivante. A patra carte este cea care reprezintă un punct de cotitură al seriei. Turneul celor Trei Vrăjitori oferă suspans şi tensiune, iar Rowling îl face pe Harry Potter să privească moartea în faţă pentru prima oară.
Nu știm câte dintre cele 100 sunt traduse deja în română pe la diferite edituri, dar poate ne ajutați și voi, periculoasele care citesc mult. Mulțumim. 🙂
Citiţi şi
Mesajul lui Andrew Solomon legat de moartea Iulie Marin
Trei mame despre doliul în urma sinuciderii unui copil
Cum se face că testul de sarcină pozitiv mai înseamnă azi o veste proastă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
