Parcă niciodată Pedro Almodóvar nu și-a cantonat personajele ca într-o tragedie greacă așa cum a făcut-o în Julieta. Pelicula, al 20-lea lungmetraj al faimosului regizor, este inspirată din trilogia Runaway (Chance, Soon şi Silence) realizată de Alice Munro (laureată a premiului Nobel pentru literatură, în 2013). „Julieta marchează întoarcerea mea la universul feminin”, a declarat Almodóvar. „Aproape toate actriţele din acest film sunt complet noi pentru mine. Dar acum pot spune că Adriana Ugarte şi Emma Suárez (actriţele care o interpretează pe Julieta la tinereţe, respectiv la maturitate) fac şi ele parte din forul meu olimpian, umăr la umăr cu muzele mele: Penélope Cruz, Carmen Maura, Victoria Abril, Marisa Paredes şi Cecilia Roth.”
La Madrid, Julieta – o femeie de cincizeci de ani – se pregătește să plece în Portugalia, însoțită de partenerul său. Din întâmplare, în stradă, o întâlnește pe tânăra Bea, prietena cea mai bună din copiărie a propiei fiice, Antía. Dichisită și volubilă, tânăra îi oferă unele informații despre cea de care nu mai știa nimic de mult timp. Imediat, așa cum un alcoolic care nu vrea nimic altceva decât un pahar de băutură, Julieta renunță la tot, îl părăsește pe omul alături de care trăia, abandonează viața confortabilă pentru a se întoarce în imobilul în care viețuise alături de fiica sa căreia începe să-i scrie o lungă scrisoare-confesiune. Precum dependenții de anumite substanțe, Julieta se abandonează obsesiei de-a o revedea pe Antía. Cvasi-integralitatea acestui film constă în flashbackuri povestite de vocea din off a Julietei. Dintr-odată, privitorul se află pus în fața unei povestiri cu alură trompe-l’œil.
Așadar, o vom revedea pe tânăra Julieta, care trăieşte în Madrid, alături de fiica sa, după ce şi-a pierdut soţul. Amândouă îndură în tăcere lipsa soţului, respectiv a tatălui copilei. Se pare că nu întotdeauna durerea reuşeşte să-i apropie pe cei aflați în suferință, dimpotrivă, îi desparte şi mai mult. Când Antía împlineşte optsprezece ani, aceasta se hotărăște să plece de-acasă fără nicio explicaţie. Julieta o caută cu disperare și face tot posibilul să o găsească. Din păcate, cu cât o caută mai mult, cu atât descoperă cât de puţin îşi cunoştea propria fiică. Banalul eveniment din stradă îi va schimba radical proiectele; Julieta va recăpăta speranța că o va reîntâlni pe aceea pe care o credea definitiv dispărută din viața sa. Așa se decide să-i scrie tot ceea ce ținuse în taină mulți ani, așadar, Julieta va pomeni despre fatum/destin, culpă/vină și despre lupta cu incertitudinea – totul în speranța că aceste confidențe vor fi citite și, în final, înțelese. Actuala eroină a lui Pedro Almodóvar este întruchipată de două actrițe – Emma Suárez și Adriana Ugarte. Acestea vor deveni cele două fațete ale aceleiași medalii: Julieta, femeia surprinsă în două epoci, pasiunea și doliul/solitudinea. Julieta este un film melodramatic despre femei.
Almodóvar a multiplicat pistele false plasând spectatorul în situația de-a aștepta și de-a spera; destinul eroinei este croit de la început sub semnul unei zodii nefaste/fatum. Se impune, așadar, introducerea într-o povestire a trecutului său, după un prezent marcat de o soartă crudă. Întâlnirea din tren cu acel misterios călător vorbăreț, de care Julieta alege să fugă, este ilustrativă în acest sens.
Ezitările Julietei de-a ceda în fața fermecătorului Xoan a cărui soție era pe patul morții nu vor dura mult. Tânăra va deveni amanta efebului șarmant. Din acel moment, toate direcțiile în care va alege Julieta să meargă vor fi pavate cu drame. Analogia cu episodul mitologic în care rătăcitorul erou grec Ulise o întâlnește pe Calypso este perfectă, deși inversată. Juna profesoară de literatură clasică va fi în postura celui care-a cedat în fața farmecelor, abandonându-se în brațele vânjosului Xoan. Vor urma valurile vieții ce vor aduce furtună, doliu, abandon; Julieta va plăti scump toate erorile, mai mult decât a făcut-o Vera din La Piel que Habito (2011). Ca întotdeauna, la Almodóvar, niciun protagonist nu va reuși să scape din traseul inițial al vieții sale anterioare; aici a refuzat toate posibilitățile salvatoare ale personajelor sale. Încă din primele cadre și din afișul oficial, vălul/prosopul roșu simbolizează gravitatea păcatului și, astfel, îi conferă filmului o atmosferă de blestem. Mereu, flashbackurile vin să mai lămurească câte ceva despre natura destinului său implacabil. E suficient să vedem eroina lângă (auto)portretul semnat de Lucian Freud pentru a înțelege semnificația jocului psihologic – așa cum pictorul își scrutează profunzimile, tot așa, nici eroina nu va putea ridica vălul care este propria ei damnare. Realizatorul va desena un portret al iubirii materne, și – în egală măsură – pe cel al vinovăției (forța motrice a peliculei), va povesti despre legăturile familiale nerostite, toate sigur fixate ca într-un ceasornic bine-uns.
De la Julieta în vârstă de treizecei de ani la Julieta cincantenară, Almodóvar trasează linia destinului eroinei sale, jonglând cu percepțiile spectatorului. Cineastul îl convocă pe Hitchcock pe parcursul întregului său film – de la călătoria cu trenul, unde are loc întâlnirea amorezilor, dimensiunea metaforică (sexuală) a mijlocului de transport și semnificația apariției profetice a cerbului până la ivirea machiavelică a menajerei (magistrală Rossy de Palma într-o apariție à la Mrs. Danvers din Rebecca).
Profesoara de literatură clasică zărise, pe geam, animalul care simbolizează virilitatea și fertilitatea – cerbul -, dar care îi va bulversa destinul. Julieta pare să încarneze toate eroinele din filmografia lui Almodóvar. Cineastul spaniol abordează frontal melodrama, dar lasă mereu la vedere cota necesară de ironie pentru a impune distanța necesară; regăsim doze egale de căldură picturală și răceală stilistică, aproape clinică. Rezultatul acestui judicios dozaj se regăsește într-o peliculă cu multe nuanțe, în care ficțiunea domnește, iar personajele sunt dominate de culpabilitate și au profunzime. Imaginile sunt excelent fixate de camera de filmare, care traversează Madridul, umeda și idilica Galicia, dar și secetoasa Andaluzie. Orchestrând dezvăluirea unui mister (adevărata rațiune a dispariției Antíei), Julieta capătă aerul unei pelicule polițiste, dar refuză să analizeze mobilul fugii și să condamne vreun personaj. Copleșitoarea mașinărie a filmului împiedică drama să submineze puterea de atracție emoțională.
Regizor: Pedro Almodóvar
Scenarist: Pedro Almodóvar, Alice Munro
Operator: Jean-Claude Larrieu
Producător: Agustín Almodóvar, Esther García
Monteur: José Salcedo
Distribuţia:
Adriana Ugarte (Julieta Joven)
Michelle Jenner (Beatriz)
Rossy de Palma (Marian)
Inma Cuesta (Ava)
Emma Suárez (Julieta)
Daniel Grao (Xoan)
Darío Grandinetti (Lorenzo)
Nathalie Poza (Juana)
Mariam Bachir (Sanáa)
Durata: 99 min.
Data premierei: 30 septembrie 2016
Premii, nominalizări, selecţii:
Cannes (2016) – Palme D’Or , nominalizat: Pedro Almodóvar
Citiţi şi
My Policeman – Povestea tragică a dragostei interzise
O să vă spun întotdeauna „Nu ştiu“ cînd n-o să ştiu
Cine sunt eu și cu cine? – The Wait
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
