De câte ori petrec mai mult timp în afara României și apoi sunt nevoit să mă întorc, văd mai bine.
Și ce văd? Lejeritatea cu care oamenii care trăiesc aici acceptă neisprăvirea. Acceptă să trăiască sau să fie chiar ei oameni care nu s-au isprăvit. Care nu și-au atins încă umanitatea. Sau, dacă au avut-o, au pierdut-o.
E vizibil peste tot: în trafic, în parcuri, în blocuri, în televizoare și telefoanele mobile pline de tictoci.
Căci altfel, dacă nu accepți atât de lejer neisprăvirea, cum poți să trăiești în orașe (mă rog) în care alți bipezi se ușurează cu atâta nonșalanță pe stradă?
Capitala țării românești pute a căcat de om și de câine, în toate cartierele. Orice gang duhnește a pișat. Sunt de la an la an tot mai mulți oameni ai străzii. Tot mai mulți copii și tineri drogați umblă bezmetici (și agresivi) pe drum.
Politicile publice în România nu există sau sunt bancuri proaste. Protecția socială în România e o glumă macabră. Bătrânii sunt umiliți în azile. Femeile nasc pe trotuare. Autoritățile (deși e mult spus) se acoperă cu hârtii și pasează responsabilități. Guvernul e condus de Ciolacu, care în mod normal, conform pregătirii sale, acum trebuia să fie cu ziua, la prășit.
rebirth of humanity – artwork by gregory beylerian
Și nu vezi oameni urlând pe stradă în fața permanentelor nedreptăți. Vezi complicitate. Vezi așa o seninătate tâmpă. Că e România plină de torționari și de alți pensionari speciali? Cui îi pasă?
Școala a eșuat. Familiile au eșuat în a educa. Sistemul de sănătate a eșuat. Transporturile sunt sinistre și românii oricum nu reușesc să se urce într-un tramvai fără să se dea cap în cap cu ăia care coboară. Jurnalismul e șchiop.
Ce mai există? Interese, cumetrii și un tulburător apetit pentru rapt, pentru bani nemunciți. Suntem un popor vesel, predispus la curvăsărie pe onlyfans și degrabă festivalier.
Mergi sute, dacă nu mii de kilometri până întâlnești un om. Și, cumva, asta nu ni se pare o problemă. Ba dimpotrivă, suntem încredințați de inocența noastră și că toată lumea e așa. Nu e toată lumea așa.
România e o entitate defectă fiindcă e compusă din oameni care au fost lăsați pârloagă (și s-au lăsat așa). E un peisaj groaznic, fiindcă aceea care a avut cel mai mult de suferit în tranziție a fost umanitatea noastră. Unde sunt oamenii? Nu mai sunt oamenii. Au fost înlocuiți de resurse umane, de consumatori, de clienți, de useri, de contribuabili. Dar oameni nu mai găsești.
Și atunci toată mizeria asta sinistră din jur dispare ca problemă. Important ești tu. Important e tribul tău. Ceilalți? Să moară! De ce nu se descurcă și ei? De ce să îți pese de ei? Ce, lor le pasă de tine?! Și fix aici și fix așa vine sfârșitul.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Într-o mașină, la drum de iarnă, vrei să ai vizibilitate bună și să-ți fie cald
Servicii SEO: importanța promovării online pentru afaceri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
