Poveştile celor mai bogaţi oameni ai lumii sunt fascinante. În primul rând pentru că este greu, cel puţin din postura unui om obişnuit, să îţi închipui ce înseamnă cu adevărat să ai atât de mulţi bani. Dincolo de faptul că, respectând marja de eroare, 5% din populaţia globului deţine 90% din bogăţia ei, un om capabil să gândească în termeni financiari colosali face parte, cu siguranţă, dintr-un alt soi de lume. De condamnat, de felicitat, rămâne ca fiecare dintre noi să decidă. Iată însă care sunt cei mai bogaţi 20 de oameni din lume – bărbaţi şi femei – şi cum au ajuns ei să îşi poată permite, fără indulgenţă, orice are pământul să le ofere, material vorbind.
Pentru că aşa e frumos şi pentru că suntem la noi acasă, începem topul cu doamnele. A zecea cea mai bogată femeie din lume vine din India. Numele său este Savitri Jindal, este văduva magnatului oţelului Om Prakash Jindal, cel care a fondat O.P. Jindal Group, al treilea cel mai mare producător de oţel din India. După moartea sa, în 2005, compania a fost preluată de Savitri şi de cei patru fii ai cuplului, averea totală de care dispune familia Jindal ridicându-se la 10,9 miliarde de dolari. Savitri a fost ministru în guvernul statului indian Haryana, iar compania pe care o conduce acum a înfiinţat, printre altele, o şcoală pentru fete în oraşul Hisar, al cărei scop a fost acela de a le asigura acestora drepturi egale la educaţie cu cele ale băieţilor.
Pe locul 9 în top se află Anne Cox Chambers, care, la vârsta onorabilă de 92 de ani (de dragul comparaţiei, s-a născut pe 1 decembrie, la exact un an de la Marea Unire a Principatelor Române), este proprietara companiei Cox Enterprises, cea care deţine grupul media Cox Communications. A preluat compania împreună cu sora ei de la tatăl lor, James M. Cox, fost guvernator al statului Ohio, iar de la moartea surorii sale în 2007 a rămas singură la conducere. Cox Enterprises deţine un număr mare de ziare şi reviste, 15 posturi TV, 86 de posturi de radio, o companie de licitaţii auto şi cel mai mare site de vânzări auto din Statele Unite, AutoTrader.com. Anne a fost ambasador al SUA în Belgia între 1977 şi 1981, a condus compania Coca-Cola în anii ‘80 şi a fost prima femeie din Atlanta numită la conducerea unei bănci. Finanţează un număr mare de fundaţii, dar marea sa pasiune rămâne arta, fiind în biroul director al Muzeului Metropolitan de Artă, Muzeului Whitney din New York şi a altor insituţii de istorie, botanică şi artă. Averea ei este de aproximativ 12,2 miliarde de dolari.
Pe locul 8 este nemţoaica Susanne Klatten, cea mai bogată femeie din Germania, cu o avere estimată la 13 miliarde de dolari. Este fiica lui Herbert Quandt, industrialistul german care a salvat compania BMW de la faliment şi care le-a lăsat partea sa din companie moştenire lui Susanne şi fratelui său, Stefan. Ceea ce înseamnă că acum Susanne deţine 12,5% din acţiunile BMW, dar şi compania farmaceutică Altana, primită de asemenea moştenire de la tatăl său. Familia Quandt a fost acuzată că în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a folosit sclavi ca mână de lucru în fabrici, dar şi că a avut legături strânse cu Hitler, motiv pentru care Susanne şi ceilalţi urmaşi nu sunt cei mai iubiţi oameni de afaceri germani. Mai mult, averea i-a atras lui Susanne şi problemele, aceasta fiind salvată de poliţie de o tentativă de răpire când avea doar 16 ani, ca în 2008 să fie victima unui şantaj din partea unui fost iubit, care a ameninţat-o că va publica fotografii compromiţătoare dacă nu primeşte 14 milioane de euro.
A şaptea femeie din top este Jacqueline Mars, nepoata fondatorilor companiei de dulciuri Mars Incorporated (ne-am hazarda să spunem că o invidiem cel mai mult?). Are o diplomă în antropologie şi o avere de 13,8 miliarde de dolari, fiind cea care i-a convins pe fraţii săi să producă şi altceva decât ciocolată şi nuga, mai exact să preia companiile Pedigree, Whiskas şi Uncle Ben’s. Idee care, aşa cum era de aşteptat, a adus familiei profituri uriaşe. Jacqueline finanţează echipa ecvestră a Statelor Unite şi se află în consiliul director al Operei Naţionale din Washington.
Pe locul şase stă confortabil suedeza Birgit Rausing, văduva fiului fondatorului Tetra Pak, Ruben Rausing, şi deţinătoarea unei averi de 14 miliarde de dolari. Locuieşte acum în Elveţia, de unde priveşte fără grijă la averea-i în creştere, la care nu s-ar fi gândit altminteri niciodată în tinereţe, mai ales că a povestit că atunci când l-a cunoscut pe Gad Rausing habar nu avea cu cine stă de vorbă.
Pe locul cinci o găsim pe Iris Fontbona, văduva magnatului chilian de origine croată Andronico Luksic, fondatorul Luksic Group, care deţine una dintre cele mai puternice companii miniere din America Latină, dar şi a Banco de Chile, a doua ca mărime din stat. Iris s-a măritat cu Andronico la puţin timp după majorat şi a rămas alături de el 44 de ani, până când chilianul a murit de cancer. Acum Iris are la îndemână 17,8 miliarde de dolari, din care face frecvent donaţii de milioane familiilor sărace din Chile, ţinându-se la adăpost de atenţia presei.
Locul patru este ocupat de Gina Rinehart, cea mai bogată femeie din Asia-Pacific şi una dintre cele mai „vocale” personalităţi de pe listă, cu o avere estimată la 18 miliarde de dolari. S-a născut în Australia şi a devenit directorul executiv al companiei tatălui său, Hancock Prospecting, care se ocupă cu exploatarea minieră a fierului şi cărbunelui. Mai mult, Gina a preluat o bună parte din acţiunile companiei Fairfax Media, una dintre cele mai diversificate din domeniul comunicaţiei din Australia, ceea ce i-a făcut pe jurnalişti să se teamă că vor fi obligaţi să ridice în slăvi industria minieră. În 2011, trei dintre cei patru copii ai săi au dat-o în judecată, încercând să o îndepărteze de la conducerea Hancock, dar Gina le-a zădărnicit planurile printr-o mişcare inteligentă, adăugând într-o scrisoare deschisă adresată celor trei că „ar fi o idee bună ca aceştia să încerce să muncească şi să îşi regândească stilul de viaţă dacă vor să aducă beneficii reale companiei”. S-a spus deseori despre Gina că ar putea să devină, în câţiva ani, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, surclasându-i pe bărbaţii din listă.
Pe trei o găsim pe Alice Walton, fiica lui Sam Walton, unul dintre fondatorii imperiului Wal-Mart. Alice a moştenit o parte din acţiunile tatălui său, averea ei ajungând acum la 23,3 miliarde de dolari. Este o cunoscută colecţionară de obiecte de artă, pe care cheltuie sume fabuloase. Deţine Muzeul Crystal Bridges, pentru care a donat câteva lucrări, inaugurat în 2011 şi care atrage anual câteva sute de mii de vizitatori, motiv care i-a determinat pe jurnaliştii de la Times să o includă în topul celor mai influenţi oameni ai lumii. Trăieşte în prezent în Texas, unde se ocupă liniştită de o fermă în care creşte cai şi organizează evenimente ecvestre.
Pe locul al doilea în top stă franţuzoaica Liliane Bettencourt, cea mai bogată femeie din Europa, cu o avere de 24 de miliarde de dolari. Nici nu e de mirare, având în vedere că Liliane a stat pentru câteva decenii la conducerea L’Oréal, companie pe care a pierdut-o în favoarea fiicei ei, Françoise, după un proces care s-a întins pe trei ani. Liliane a moştenit compania de la tatăl său, fondatorul Eugène Schueller, care a murit în 1957. A atras atenţia presei în urma aventurii cu scriitorul şi fotograful François-Marie Banier, căruia franţuzoaica intenţiona să îi doneze toată averea cu excepţia companiei L’Oréal, după ce i-a făcut oricum cadouri extravagante de milioane de dolari. Motiv pentru care fiica sa, Françoise, l-a acuzat pe bărbat că încearcă să profite de starea mentală fragilă a mamei sale. De altfel, începând cu 2011, Françoise a fost numită tutore al mamei sale şi titular al averii, din cauza stării mentale tot mai grave în care se află Liliane, ceea ce ne poate face să credem că fata avea puţintică dreptate.
Cea mai bogată femeie din lume (în zgomot de monede căzătoare) este cumnata ocupantei locului trei, mai precis Christy Walton, văduva lui John T. Walton, fiul lui Sam. Averea lui Christy ajunge undeva aproape de 25,3 miliarde de dolari, ceea ce ne dă de înţeles că e bine să fii moştenitoare directă, dar e şi mai bine să fii moştenitoare prin alianţă. Ea ocupă în acelaşi timp şi primul loc pe lista filantropiei, întocmită de revista Portofolio, cu miliarde de dolari donate fundaţiilor şi instituţiilor din lumea întreagă, precum şi organizaţiilor non-profit în care este membru. Familia ei a înfiinţat o fundaţie caritabilă care se ocupă cu promovarea educaţiei şi a construit colegii şi universităţi în Arkansas. Şi totuşi, Christy se pare că se numără printre bogaţii care au refuzat să facă parte din proiectul The Giving Pledge, gândit de Warren Buffet, care s-ar materializa printr-o promisiune ca jumătate din marile averi să fie donate celor nevoiaşi.
Iată aşadar că toate femeile din listă au tras câte un loz norocos, fie că vorbim de căsătorie, fie, şi mai simplu, de naşterea într-o familie puternică. Cu toate acestea, Christy abia-abia se apropie de ultimul loc din lista celor mai bogaţi bărbaţi, pe care îl ocupă germanul Karl Albrecht, cu 25,4 miliarde. Karl şi fratele său Theo, care iniţial deţineau împreună lanţul de supermarketuri Aldi, au împărţit Germania în două (sună înspăimântător?) în 1961, când s-au certat. Karl a rămas cu Sudul, iar Theo cu Nordul, avantaj Karl pentru că Sudul a fost mai profitabil. Despre viaţa privată a lui Karl nu se ştiu prea multe. Să nu-şi dorească el oare să includă încă o moştenitoare în topul celor mai bogate văduve?
Al nouălea cel mai bogat bărbat este chinezul Li Ka-Shing (aude cineva zgomotul unei case de marcat?). Li şi-a început cariera ca vânzător, fiind fiu de profesor, a renunţat la şcoală la 15 ani când tatăl său a murit, ca acum să ajungă să deţină companii în domeniul comercializării de containere, al sănătăţii şi al produselor de înfrumuseţare. Nu orice fel de companii, ci unele dintre cele mai mari din lume. Se estimează că a donat până acum aproape 10 miliarde de dolari, adică o treime din avere.
Pe locul al optulea în topul masculin stă suedezul Stefan Persson, cu o avere de 26 de miliarde. Deţine majoritatea acţiunilor lanţului de magazine H&M, înfiinţat de tatăl său, Erling Persson, lanţ al cărui director de acum este fiul lui Stefan, Karl-Johan. A cumpărat un sat englezesc, are proprietăţi prin lumea întreagă, dar trăieşte în ţara natală, spre deosebire de Birgit, omoloaga sa feminină, de care am vorbit mai sus, atrasă mai degrabă de liniştea elveţiană.
Pe şapte se află brazilianul Eike Batista, cu 30 de miliarde în conturi. Şi el şi-a început cariera ca vânzător, s-a dat de câteva ori peste cap (multe probabil) şi deţine acum companii care se ocupă cu mineritul, logistica, energia şi combustibilul. Şi totuşi, spre deosebire de chinezul Li, Eike nu provine dintr-o familie săracă, tatăl său fiind un prolific om de afaceri brazilian şi fost ministru, care l-a lăsat pe tânărul Eike să se descurce singur când avea 18 ani, aşa cum el însuşi a decis. Tânărul a început să vândă produse din uşă în uşă, ca la un moment dat să fie atras de comerţul cu metale preţioase. De aici înainte, talentul de antreprenor şi-a spus cuvântul. A fost însurat timp de 13 ani cu un model, dar, cum ar spune englezul, not any more.
Pe şase, îl găsim pe primul american, Larry Ellison, co-fondatorul Oracle, companie care îi asigură 22% din averea de 36 de miliarde. Larry a fost dat spre adopţie propriilor unchi când avea doar câteva luni. Pe la 30 şi ceva de ani, pe când lucra ca software designer la o companie din California, a primit ca temă să creeze o bază de date pentru CIA, pe care a denumit-o Oracle şi care s-a transformat în câţiva ani într-o uriaşă companie specializată în sisteme software şi hardware pentru calculatoare. A fost însurat de patru ori, dar a divorţat de tot atâtea. A înfiinţat o fundaţie medicală care îi poartă numele şi se spune că a donat până acum 1% din avere, dar că a semnat The Giving Plegde-ul lui Buffet, ceea ce înseamnă că va adăuga 49 de procente celor deja donate.
Locul al cincilea este ocupat de spaniolul Amancio Ortega, cu 37,5 miliarde, obţinute în mare parte din organizaţia Inditex, unul dintre cei mai mari producători de textile din lume şi deţinător al brandurilor Zara, Pull and Bear sau Bershka. Şi-a început cariera ca vânzător de tricouri, la doar 13 ani şi acum refuză cu încăpăţânare să poarte cravată (oare şi verighetă?) şi să dea interviuri, ceea ce îl înconjoară de o aură de mister (Şi, acum că mă gândesc, voi începe să privesc puţin altfel vechiul magazin Unirea şi alb-negrul est-vest care îi decorează faţada. Să fie Persson îngerul bun, suedez, sincer şi Ortega cel rău, iberic, ascuns? Deviez. Să revenim.)
Aproape de top 3, cu 41 de miliarde, îl găsim pe francezul Bernard Arnault, omolog al lui Liliane Bettencourt, adică cel mai bogat om din Europa. Deţine o companie de construcţii cu un capital uriaş, a fost însurat de două ori şi are cinci copii. În 1985, a devenit CEO al brandului Christian Dior (ce casă bună ar face cu Liliane, nu-i aşa?), iar în 2007 a cumpărat acţiuni la Carrefour şi a primit medalia Legiunii de Onoare.
Pe locul 3 stă Warren Buffet, ocupantul primului loc în 2008, unul dintre cei mai puternici investitori şi filantropi ai lumii, poreclit „Oracolul din Omaha” şi considerat unul dintre cei mai iscusiţi oameni ai planetei. Copil fiind, a fost atras de bani şi a vândut gumă şi băuturi răcoritoare vecinilor. Până la 20 de ani reuşise să economisească 9.800 de dolari, ca la 32 să devină milionar. A declarat de nenumărate ori că nu este interesat de posesiunile materiale şi că va dona aproape întreaga avere după ce el şi soţia lui nu vor mai fi, în timp ce copiilor săi le va lăsa „suficient cât să simtă că pot face orice, dar nu atât de mult încât să creadă că nu e nevoie să facă nimic”. Tot el a spus că este conştient că distribuţia recompenselor în societate nu este una justă (cum ai putea să fii supărat pe el în condiţiile astea?). În 2010 a scris un articol în care îi îndeamnă pe cei bogaţi să facă acte de donaţie, dându-se pe sine ca exemplu.
Al doilea cel mai bogat om al lumii, şi el unul dintre cei mai puternici susţinători ai filantropiei, este Bill Gates, cu o avere estimată la 61 de miliarde de dolari. Bill a fondat compania Microsoft în 1975 împreună cu partenerul său Paul Allen şi a fost cel mai bogat om al lumii din 1995 până în 2009. A fost deseori criticat pentru tacticile sale „anti-concurenţiale” în afaceri, dar a creat o companie uriaşă, de la conducerea directă a căreia s-a retras, păstrându-l ca pe un job part-time. S-a implicat direct în conceperea programelor companiei, fiind cunoscut pentru un stil franc şi abrupt de exprimare a opiniilor şi pentru că nu răspunde niciodată la telefon şi nu sună înapoi. Este însurat cu Melinda Gates, care conduce fundaţia care le poartă numele, una dintre cele mai mari fundaţii din lume, prin intermediul căreia sunt donate miliarde de dolari în fiecare an. Şi am mai putea vorbi despre Bill ore în şir, dacă nu ar veni din urmă ocupantul primului loc şi nu s-ar lăsa seara.
Iată aşadar că omul cel mai bogat, râvnit, invidiat, înjurat poate, din lume este mexicanul Carlos Slim Helu, cu 75,9 miliarde de dolari. Stă pe prima poziţie de doi ani şi nu pare a fi uşor de zdruncinat. Deţine cea mai mare companie de telefonie mobilă din America Latină şi un conglomerat de companii care se ocupă cu domeniul financiar, media, piaţa de retail şi de tehnologie. Tatăl său l-a învăţat „meseria” afacerilor, pe care a pus-o în practică înfiinţând prima sa firmă, care se ocupa cu brokeraj-ul. A donat mai bine de 4 miliarde fundaţiei pe care a înfiinţat-o, care sprijină organizarea de evenimente artistice şi culturale, sănătatea, educaţia şi sportul. Este criticat deseori pentru preţurile mari pe care compania sa le practică, unele dintre cele mai ridicate din întreaga lume, dar nu pare să fie impresionat de nimic (dacă ar fi activat compania lui în State am fi înţeles şi de ce nu sună Bill Gates înapoi, din cauza preţurilor). Mai mult, a primit şi o medalie de onoare din partea Camerei de Comerţ mexicane pentru activitatea sa ca antreprenor.
Şi iată cât de puţin a luat să rezumăm 20 de biografii. Spuneam la început că oamenii care câştigă atât de mulţi bani fac parte dintr-o altă lume, aflată la graniţa dintre realitate şi poveste. Mie îmi este în continuare greu să mi-i imaginez în carne şi oase, în eventualitatea fericită în care sunt confecţionaţi din aceleaşi materiale ca noi, ceilalţi.
Comparându-le pe ele cu ei, ce părere aveţi? E bogăţia o povară, te transformă în ţintă, sau e mai degrabă un bilet către o lume pe care mulţi dintre noi n-o vom cunoaşte niciodată? (P.S.: nu-mi iese din minte cazul lui Birgit. Chiar aşa, să nu îşi fi dat ea seama că bărbatul care încearcă să o seducă e miliardar? Ce ţi-e şi cu tacticile astea de camuflare, cum păcălesc ele până şi intuiţia feminină…)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
