“You gotta be hard/ You gotta be tough/ You gotta be stronger” spune cântecul și toată societatea la unison. Să fii puternică, să ai o carieră, să fii independentă! Nimic greșit, dar totuși ce facem cu nevoile noastre reale? Nu vreau să contrazic proverbul conform căruia munca înnobilează omul, dar în ritmul timpurilor noastre, munca înăsprește omul. Nimeni nu recomandă viitoarei femei puternice și independente să-și păstreze un strop din încrederea în oameni, din umor, din tandrețe și sensibilitate.
Nimeni nu îi spune că atunci când cumpără o casă nu primește și un cămin, că bradul din mijlocul living-ului va accentua ideea de singurătate, că adesea va fi singură la o masă cu șase scaune, că în patul mare din dormitor se va relaxa, însă poate nu o va aștepta nimeni care să o ia în brațe seara.
„Când casa e a ta, ușa e a lui”. Minunat! Totuși ce bine ar fi să rămânem amândoi de aceeași parte a ușii, și nu, nu de grija facturilor, ci de dragul serilor cu filme, al meselor în doi, al dimineților cu miros de cafea, al nopților îmbătate în două pahare cu vin, al greului împărțit la doi, al sărbătorilor în familie, al ideii de viitor, dar și de rădăcini.
Nimeni nu-i atrage atenția că trebuie să arate la fel de bine în pijamale ca în rochia de seară. Ne luptăm să ne adaptăm în societate, la job, ne pregătim pentru breakfast-ul cu nu știu care partener, pentru meeting-ul cu nu știu care client, investim energie, timp, bani, dar uităm să ne trăim viața.
Uităm să râdem în doi, să fim blânzi, să lăsăm garda jos acasă, să fim sexy. Suntem prea obosite pentru escapade în miezul nopții, pentru sex în timpul săptămânii sau pentru gătit cu drag. Suntem prea ursuze pentru gâdilat, pentru bătăi cu perne, costume sexy sau mic dejun la pat.
Citiți și Singurătatea, blestem sau binecuvântare?
Trăim după agenda corporațiilor până ne trezim că vorbim tot mai puțin despre noi doi, ne vedem tot mai rar și mai târziu, iar într-o zi, considerând că aici nu mai e nimic de descoperit, ajunge ca el să aleagă singur să fie de partea cealaltă a ușii casei tale.
Deși casa e a ta în continuare, salariul intră lunar pe data de 15, mașina funcționează perfect, promovarea a existat și anul acesta, acasă nu mai e nimeni care să îți confirme că toate eforturile tale au meritat, iar dacă facem abstracție de cartea de vizită și alte câteva titulaturi obținute de-a lungul timpului, tu, femeia puternică și independentă, habar nu mai ai cine ești ca om.
Guest post by Denisa Ion
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
N-am avut niciodată în curte brad
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
