Una dintre marile răni ale unei femei este să se comporte asemenea unui bărbat ca să obțină ce-și dorește, deși arată și trăiește pe interior ca o femeie. Societatea te vrea dârză, multi-tasking, femme fatale, CEO de succes, femeie independentă, femeie de casă. Crescând în acest mediu plin de condiții și condiționări, fără un model feminin autentic, și tu ajungi să crezi că vrei aceleași lucruri de la viață și te zbați să le bifezi, uneori cu riscul propriei sănătăți.
Nu ne-a învățat nimeni cum să primești apreciere fără să trebuiască să oferi timpul tău la schimb, fără să te agiți, să cauți și să inițiezi, fără să te dai peste cap și să faci compromisuri ca să ajungi undeva, nici tu nu știi exact unde. Trăim în mintea asta agitată și haotică și, într-adevăr, pe limba minții pierim…
În timp ce alergi după obiective de îndeplinit, te depărtezi puțin câte puțin de propria-ți ființă, de propria energie feminină: receptivă, creatoare, protectoare. Te uiți în jur, poate ai bifat ce voiai de la viață, dar ești prea stoarsă de energie ca să te mai poți bucura.
Pe de altă parte, dacă nu bifezi toate „succesurile” posibile, ajungi să te simți frustrată, nepotrivită, și începi munca de a-ți transforma mintea într-una de bărbat, deși trăiești într-un corp de femeie. Judecățile celor din jur nu fac decât să-ți urgenteze transformarea în bărbat: nu mai fi așa emotivă, ești prea introvertită, nu trăiești din scris, nu fi creativă, fii rațională, nu lăsa bărbații să te rănească, fii Amazoană.
Pentru a ieși din această minte colectivă, pe care o moștenim la nivel intern și noi, femeile, prin vocile interioare dure (Nu sunt destul de slabă sau destul de frumoasă, Nu sunt destul de puternică, Nu sunt destul de pregătita, trebuie să muncesc mai mult), avem nevoie să ne reconectăm la ceea ce aveam dinainte de programarea socială, la corpul nostru: stări și emoții, realitatea noastră autentică. Și să înțelegem că, dacă dorim să schimbăm ceva în afara noastră, mai întâi, trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.
Fără o muncă de decondiționare a minții și vindecarea emoțiilor trecute, nu ne putem descoperi puterea de a decoji această ceapă interioară care este sufletul nostru. Acest proces, ca și tăierea cepei, este pe alocuri dureros, însă e necesar ca să ajungem la esența noastră.
Puterea noastră ca femei nu vine din minte. Când credem că vine din minte, suferim și suntem extenuate pentru că avem impresia că nu suntem suficiente, că nu am făcut destul, că trebuie să fim mai puternice, că n-avem voie să greșim și că trebuie să oferim mai mult și mai mult…
Majoritatea cerințelor sociale, pe care le interiorizăm ca fiind ale noastre, sunt învăluite într-o aură de masculinitate, știință și cunoaștere, de putere și control, de succes și neapărat abundență financiară.
Atunci când o femeie nu este conștientă de puterea ei interioară și nu își folosește energia feminină, se masculinizează: își folosește excesiv mintea, voința și ambiția pentru a face față vieții, este tot timpul stresată, pe fugă, cu multe responsabilități.
Manifestarea energiei feminine seamănă cu albia unui râu: curgere a energiei, deschidere către viață, sens și direcție, hrănitoare și roditoare pământului, împământenită, dar flexibilă în gândire, oamenii potriviți și oportunitățile se ivesc în viața ta fără să-ți ceară să-și schimbi cursul sau fii altcineva. Asculta-ti intuiția, acel simț care te diferențiază de barbați și de restul lumii. Lasă vocea interioară să vorbească pentru tine, simte și exprimă realitatea așa cum o receptezi prin simțurile tale. Iar atunci când lumea exterioară nu e acord cu interiorul tău, creează prin puterea ta o altă lume.
Pe Cristina o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
