Câteodată chiar nu-mi aduc aminte de ce-a trebuit să mă las de fumat. Ascult Nina Simone – „I get along without you very well”… „Don’t let me be misunderstood”… „The other woman”… Nicio idee de unde mă păleşte ca cel mai firesc necesar dorul unei ţigări, mă trezesc doar că nu ştiu ce să fac cu mâinile şi atâta amar de creier curat bec, fără urmă de mângâiere. Şi de unde ştie muierea asta să cânte taman cuvintele în care mi-am înfăşat eu atâtea rupturi de viaţă pe care n-am mai vrut să le privesc în ochi? Şi de unde ştie ea cum să le spună pe toate tremurat, înfrigurat, aproape plâns sau niciodată jelit cumsecade, printre dinţii prea strânşi în carne.
Adică şi eu… şi ea? Şi câte om mai fi? Muieri proaste de iubire, cu ochi împăienjeniţi de văz. Multe. Niciodată pereche. Nici măcar între ele, că muierea-i meşteşug greu, de n-o prea desluşeşte omul, aşa că rămâne câteodată singură varianta de cui pe cui se scoate.
Şi taman în viaţa asta m-am găsit să mă las de fumat, de lenevit, de uitat, de înjurat, de rupt, de fugit, de ascuns. Prea devreme.
Mă lăfăiam că ştiu din mine unul sau două lucruri, evident esenţiale şi apăsat desenate.
Şi altele de care mă credeam vindecată. Cum ar fi viciul ăsta minor. 12 ani. Cu plămânii goi. Acum că mă uit mai bine, nici prea răsunătoare victorie nu pare. Fiindcă nu sufăr, înseamnă nu-i destul de greu, adică nici cine ştie ce curajoasă nu-s. Zice lumea.
Şi vine o zi aiurea şi una bucată muiere bocind de-ale ei, mi le cântă mie şi mă prinde fix de rana a mai bine cusută, de-o ţineam în odaia bună a inimii, aia pentru musafiri nevăzuţi cu vieţile. Se prinde cu dinţii de ea şi trage nesătulă. Şi ca şi când nimic, mă trezesc că sunt alta. Din nou aia pe care credeam că o crescusem mare, de acu’.
Adică atâta vreme „fără” nu face doi bani când vine vorba de „cu”. Şi nu mai vorbesc de mult despre fumat.
Dependenţa eşti tu, nu un obicei al tău. Şi tutunul, e doar un pretext nevinovat, de mirare, azi. E doar un reflex cu care astupam mai demult tăcerea mea cu rana.
Frica adevărată e că nu te schimbă nimic de fapt, nici tu, tot aburind că treci peste trepte şi cu atât mai puţin alţii care nu-ti vor decât binele. Nu-l lăsa pe mâna lor.
Frica e că toate „tu” din viaţa ta nu dispar niciodată. Că nu poţi arunca nimic vreodată pentru că-ţi trebuie toate, chiar dacă tu scuturi mereu din cap că nu. Aşa că măreşti pe nesimţite casa trupului, să le poţi găzdui pe toate şi aştepţi să se îndure ele să plece. De fapt, nici nu ştii că într-o bună zi la uşă îţi poate bate cea care erai când ai făcut cea mai mare prostie, sau ai fost cea mai fericită. Sau amândouă de mână, dacă-i vorba de iubit.
Toate câte ţi-au trecut prin inimă te locuiesc. Nu le-ai dovedit, priceput, îngropat, ci v-aţi acceptat împreună, ca nişte sălbăticiuni în faţa biciului. Doar eu, nefiresc nerecunoscătoare, tot încerc să alerg fără să mă uit în urmă.
Ce-oi fi vrut să zic?
A, da… Voiam să-mi spun că-s deja 38 de ani de când am venit şi habar n-am de mai nimic. Şi e cam singurul lucru pe care îmi amintesc să-l fi făcut bine.
Tot ce-aş spune azi cuiva care m-ar întreba – cum se trăieşte? – ar fi – nu te grăbi să afli, grăbeşte-te să fii !
Nu te strădui să ţii minte lecţiile prin care treci – de ce ai de învăţat nu-i loc să treci.
Nu te grăbi să te lepezi de ce văd alţii neînţeles în tine – nu există două perechi de ochi la fel.
Nu te plânge că suferi de iubire nici dacă nu eşti iubit – nu vrei să ştii cum ar fi viul fără ea.
Nu te zdrobi să înţelegi „de ce” – linia între „(mă)simt” şi „(mă) gândesc” e subţire-lamă de oţel, mişcându-se înverşunat prin venele tale.
Nu te grăbi să te vindeci mereu – unele răni se vor îngrijite vieţi întregi. Până înveţi să le iubeşti.
Până înveţi că Iubirea e singura dependenţă care trebuie deprinsă musai.
De ea depind Viaţa… şi tu.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
