N-o fi ea chiar ca la mama acasă, dar costă cât să te lingi pe… bot, scuzaţi expresia, de vreo 192.000$. Pare mai rezonabil preţul dacă menţionez că e pentru patru persoane? Dar dacă vă detaliez puţin meniul, alcătuit cum altfel decât din cele mai preţioase, nemaiîntâlnite şi de bon ton preparate?
Cina poate fi comandată cu tot cu bucătarul Ben Spalding de pe un site croit pe măsura pretenţioşilor, dar, paradoxal sau nu, cea mai mare parte din banii obţinuţi de pe urma ei ar urma să fie donaţi. Meniul pus la dispoziţia potenţialilor filantropi dornici de o masă unică pentru Crăciunul de anul acesta ar fi următorul: la antreu – caviar Almas cu oţet balsamic vechi de 150 de ani, în valoare de 8000 de dolari. În continuare, trufe albe întregi din regiunea Alba a Piedmontului, de 5.600 de dolari. Felul principal ar fi compus din curcan, servit alături de filé şi inimă de vită wagyu, recunoscută pentru conţinutul său ridicat de acizi graşi omega 3 şi omega 6, presărată cu fistic Akbari şi foiţe de aur de 50 de carate. Iar la desert, spumă de Kopi Luwak, un sortiment de cafea obţinut prin îngurgitare şi… excreţie de către nişte simpatice zibete şi pepene japonez Densuke, în valoare de 4.000 de dolari. Şi, cireaşa de pe tort, şampania Piper Heidsieck, pusă la păstrare din 1907, care costă cât toate felurile la un loc – 59 de mii de dolari. Sau, dacă mesenii preferă băuturile mai tari, o sticlă de votcă servită într-o sticlă ornată cu (ce altceva decât) cristale Swarovski. Atât am avut a vă spune…
We wish you a merry Christmas dinner, ce să mai… 🙂
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
