Cea mai frumoasă poveste

14 December 2020

Încă nu s-au stins ecourile trecerii lui Diego Armando Maradona la cele veșnice. Să păstrăm clișeul, fiindcă de data asta chiar e adevărat. Ne aflăm în prezența eternului. Atât etern cât poate îndura și memoria de sapiens. De ce, dintre toți, Maradona? Are prea puțină legătură cu fotbalul. De fapt, e o poveste. O poveste bună, poate chiar cea mai frumoasă poveste din a doua jumătate a secolului XX.

Maradona este imposibil de cuprins de cei care nu văd dincolo de alb și negru și nu sunt capabili să înțeleagă ideea elementară că și în rău se află binele, cum și în bine se află răul.

Maradona nu poate fi înțeles dacă nu poți să înduri scandaloasa idee că în aceeași ființă umană se pot afla, în același timp, și un șarlatan și un geniu al jocului său și un om generos și unul meschin și un erou și un sfânt și un zeu și un poet capabil de marea frumusețe și un trișor și un bufon și un dependent de droguri, și un învingător și un învins.

În Maradona și-au dat întâlnire splendoarea și mizeria, pe care doar o mahala argentiniană și Napoli o puteau naște.

Maradona a furat un gol cu mâna, ca pe un portofel,

dar imediat după aceea a marcat și un gol care se va povesti din tată în fiu până la ultimul om înțelept.

Maradona a fost atât de mare pentru că în el toate contrastele, toate ale lumii, au avut loc. Poate un om indiscutabil inteligent (Maradona avea o spontaneitate a verbului care trădează gândirea intensă) să facă atât de multe prostii pe pământ? Uite că poate.

Povestea lui Maradona e atât de bună pentru că e un basm. Basmul clasic: un copil sărac pleacă în căutarea comorii sale. Pe drum întâmpină atâtea și atâtea și atâtea obstacole.

El nu are un fizic de atlet, el are doar inima sa mare și capacitatea sa ireală de a dribla și de a se năpusti spre adversari, trăgând după el echipe mici și mijlocii pe care el, mereu el!, le face mari și foarte mari, nemuritoare, invincibile.

Dar uite că pe drum eroul nostru se întâlnește și cu cocaina și eroul nostru se prăbușește, se luptă, uneori câștigă, de cele mai multe ori pierde. Și voința, formidabila sa voință, nu-l mai ajută.

Și apoi, tribunele, peluzele, mulțimile. Mulțimile și-au făcut din acest butoiaș atomic un zeu, numele său este sinonim cu bucuria, vin cu zecile de mii să-l vadă fiindcă nu s-a mai văzut un altul ca el

apoi se bucură să-l vadă suferind întocmai ca un om.

De ce? Fiindcă așa sunt oamenii. Povestea lui Maradona ne învață destul de multe despre natura umană.

Și mai târziu, acum, chiar acum, când moare, la doar șaizeci de ani, își aduc deodată aminte cât de fericite au fost zilele în care l-au putut vedea pe acest artist, pe acest formidabil învins la apogeul talentului și gloriei sale.

Maradona a fost o Cenușăreasă care a stapânit lumea, un om sălbatic și postmodern totodată, murdar și pur, un om complicat care a urcat Everestul doar pentru a plonja de acolo în gol, ca un sublim nebun. Aceasta este povestea.

Și tocmai de aceea i s-au dedicat cântece atât de emoționante

și alte forme de frumusețe sălbatică

și filme de cinema care te aduc până la lacrimi

De fapt, Maradona începe acolo unde se termină jocul și începe povestea. Iar poveștile mari sunt, așa cum bine știți încă din copilărie, chiar dacă ați mai uitat cu anii, nemuritoare.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ce fac eu de mult nu se mai numește curaj, ci nebunie

Scrisoare către el

Noi salutări din Sicilia

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro