Cu ce am greșit? O întrebare pe care cred că și-au pus-o toți oamenii la un moment dat – sau poate mereu… Întrebarea asta este uni-sex, iar răspunsul este cel mai mare dușman al războiului dintre sexe. Un răspuns ce nu este ușor accesibil, chiar dacă informația există undeva în eter și te așteaptă cu brațele deschise.
Pentru asta însă, trebuie să renunți la clișeele care te bântuie încă de pe vremea când stăteai în brațele bunicii și la majoritatea convingerilor care, fie vorba între noi, dacă le analizezi bine, nu îți aparțin. Ouch, scuze, dar bunica are un rol extrem de important în ecuație. Și bunicul… Și bunicii lor… Multe clișee și convingeri vin de acolo și îți trăiesc viața fără să-ți dai seama… Sigur, în funcție de mediul în care ai crescut. Trebuie să scapi de ideea că bărbații sunt porci și femeile, curve; de gândirea naivă cum că educația sexuală vine doar din carți și nu din experiență; trebuie să scapi de etichetări și… cel mai important, trebuie să cultivi iubirea. Iubirea… nu gelozia, nu posesivitatea, nu invidia, nu panica, nu demența. Iubirea, adica + și nu -.
Nu, nu fac parte din vreo sectă (am mai fost întrebat despre asta :))). Nu-i haios cum unii oameni pleacă cu gândul la ceva nasol atunci când vorbești despre iubire? Despre acea stare extatică, ce parcă te poartă într-o altă dimensiune? Funny, ne-am obișnuit să fim triști și asta din mai multe motive ce țin de societatea în care trăim și de toate constrângerile, mai ales cele referitoare la sex.
Am ajuns la aproape 36 de ani și, dacă ar fi să mă uit în urmă, aș realiza că am suficiente motive de tristețe – toate femeile din viața mea m-au înșelat. Funny, nu? Da, pentru voi sunt bou, domnilor :)). Că recunosc, nu de altceva :). Și totusi nu sunt trist, ba chiar mi s-a spus că am devenit nesimțit. Greșit! De fapt am găsit în sfârșit informația (sună a cliseu, dar niciodată nu e prea târziu). Am realizat de ce am trăit aproape toată viața cu una dintre cele mai tâmpite întrebări ever – eu cu ce am greșit? Am greșit că nu am știut!
Nu am știut că femeia este construită total diferit – pornind de la construcția creierului și până la hormoni, că nu e nici pe departe o divă, o zeiță a sexului, gata oricând să-ți ofere un meniu orgasmic și că ea are o cu totul abordare fața de a noastră. Dap, am greșit – și era normal să o fac – la școală am învățat – ca și voi – să fiu un muncitor mai bun – nu un om mai bun. Ce ironie! :))
N-am greșit pentru că le-am acordat tuturor libertate, nu – asta o voi face mereu; am greșit însă pentru că am crezut măcar o secundă că femeile din viața mea pot vedea lucrurile ca mine. Am greșit cu aproape toate alegerile făcute, deși aveam să aflu că toate au avut rostul lor. Uneori, când faci o scurtă introspecție, realizezi că, de fapt, ți-ai făcut-o cu mâna ta – tu ai ales, nu altcineva, deci degeaba dai vina pe Femei. Nu, nu femeile sunt curve, tu ai ales greșit, neștiind ce cauți.
Am avut parte de femei îngrozitor de geloase care au apărut în viața mea în cele mai vulnerabile momente. Wow, nu credeam că pot ajunge să iau Extraveral :)). În acest moment, femeile respective nu ar avea ce să caute în viața mea, dar dacă nu existau, nu aveam cum să mai cred asta, nu? Și totuși, mă consider fericit și nu am resentimente. Am iertat tot. Cum puteam să mă eliberez altfel? Mi-am dat seama că tot ce n-a mers bine în viața mea sentimentală a fost spre binele meu. Toate evenimentele m-au făcut să fiu deschis, să pot primi atunci când trebuie informația, să pot să mă curăț de negativitate.
Ori, pornind de la faptul că suntem diferiți, mi se pare normal să înțelegem că, dacă conștientizăm diferențele, putem conviețui okay. Putem cultiva iubirea non-posesivă, prietenia iubitoare, respectul, joaca. JOACA! Oare câți dintre noi mai avem chef să ne jucăm când toata viața ne-am gândit „unde o fi aia/ ăla”?
Mi-e clar faptul că oamenii care acceptă diferențele structurale reușesc să elimine emoțiile distructive și pot cunoaște acea iubire după care tânjesc toți – orbi sau treziți. Se poate, depinde doar de noi și de abordarea noastră. Doar noi, prin modul în care privim lucrurile, putem atrage în viața noastră oameni care rezonează pe aceeași frecvență – nimic nu e întâmplător.
Nu e o rușine să te schimbi. E o nebunie să continui să te dai la nesfârșit cu capul de aceiași pereți! Chiar vrei să stai pe loc? De ce să privim în continuare sexul ca pe un coit? Ca pe un rău necesar? Ca pe un păcat? De ce să nu îl vedem ca pe o joacă distractivă, ca pe o punte care ne ajută să cultivăm iubirea? E simplu, trebuie doar să ne schimbăm modul de abordare. Nu contează că ai 20 de ani sau 50, SE POATE. Iubirea nu înseamnă să ai ceva în posesie – un om nu îți va aparține niciodată; iubirea înseamnă să împarți – fie și partenerul de viață.
Așa că, haideți să învățăm să iubim și să reînvățăm să ne jucăm, bine? Nu vă speriați, încercăm până ne iese. :))
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
