PSD a rămas, în ciuda luciului de social-democrație europeană, și în disprețul câtorva (foarte, foarte, foarte puțini) dintre membri săi care sunt adevărați oameni de stânga, moderați și aflați în slujba drepturilor omului, un partid profund NKVD-ist. Și nu fiindcă ar răspunde unor comenzi de la Moscova, nu despre asta e vorba acum. Esența e alta: PSD are în ADN-ul său tentația totalitarismului.
Iar practicile NKVD pentru sovietizarea țărilor din Europa de Est sunt încă în vigoare, pentru că ele rezumă, de fapt, construcția totalitarismului, a Partidului-Stat.
Să le numărăm, coane Fănică. Pentru o bună construcție totalitară, e nevoie, desigur, să fie promovați doar conducătorii care execută ordinele primite fără să le analizeze. Nu este aceasta însăși definiția cadrului de nădejde al Partidului? Nu este aceasta însăși definiția omului Partidului în administație?
Funcționarea normală a aparatului birocratic ar fi o catastrofă pentru un partid care se dorește stat. Eficiența este cel mai redutabil dușman al unei asemenea întreprinderi. Un partid-stat se ridică numai și numai prin complicitatea societății cu partidul-stat. De aici, mita cu care a fost, este și va fi momit poporul, îndeosebi cel bugetar.
Cât despre Educație, e limpede că trebuie să dispară profesorii de valoare și că la conducere trebuie să ajungă oameni numiți, cu un nivel de pregătire cel mult mediocru.
Presa liberă trebuie, de asemenea, suprimată, iar aici munca a fost admirabil deja efectuată. Mai sunt câteva insule de rezistență, și nori negri s-au strâns deja deasupra lor.
Căci PSD vrea, pur și simplu, întreaga putere. Vrea Justiția și vrea ca Politicul să fie din nou deasupra Justiției. Sau, mai clar, ca Justiția să fie făcută de către Partid prin cadrele detașate în rândul Justiției (urmăriți, în fond, nu în formă, discursul marelui vizionar de la Teleorman).
E important, firește, ca afacerile să meargă în continuare și în acest scop aparența de europeneitate a României va continua. Statul de drept va fi însă cât se poate de trucat. Fără Justiție liberă, România va fi membru în Uniunea Europeană doar formal. Urmează o epocă de alba-neagra.
Uniunea Europeană, coane Fănică. Carevasăzică, ce? Acești zece ani de Uniune Europeană înseamnă, în mod esențial, în cifre treaba asta: 13 miliarde euro contribuția României la bugetul european și 40 de miliarde euro fonduri nerambursabile pe care România le-a încasat de la bugetul european.
Dacă acești bani nu se văd în infrastructură (și nu se văd) este pentru că statul român a fost capturat de o mafie trans-partinică, în centrul căreia s-a aflat, jumătate din acest timp, Partidul Social-Democrat.
Iar PSD pare deja obosit să mai mimeze regulile jocului democratic (deși a avut în permanență oameni în interiorul partidelor aparent rivale, care să le saboteze deviațiile de democrație autentică). Este, pur și simplu, timpul pentru un nou Front al Salvării Naționale, un continuator unic și legitim al Partidului Comunist Român. Și Opoziția?
Care Opoziție? Fără o societate care să reacționeze moral (cine acceptă să fie condus de hoți dovediți?), Opoziția nu există. PSD va câștiga. Pentru o vreme doar.
Iar apoi, fiindcă va fi prea mult, mult prea mult, se va prăbuși zgomotos, într-o diviziune prin care o parte dintre cadrele Sistemului se vor salva individual.
Acesta este ultimul capitol din istoria tuturor totalitarismelor, dar puțini lideri se avântă cu lectura până acolo.
Deocamdată, curg laptele și mierea marilor iluzii că logica (măririi și decăderii) puterii ar putea fi, vreodată, schimbată acolo unde se tânjește după controlul întregii societăți.
Evident, nu va fi.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
