“Sunt misterioase. Capricioase. Rele. E imposibil de ÅŸtiut ce vor cu adevărat.”
Felul în care bărbaţii văd femeile este adeseori reductor şi se rezumă la câteva aspecte/adverbe generale şi generalizatoare, adverbe care se erijează mai degrabă într-un fel de gunoi semantic şi simbolic, suficient de abstract încât bărbatul care le rosteşte să fie considerat filosof. În niciun caz un ins care nu pricepe nimic.
Inevitabil, consecinţă a acestei aruncări dezinvolte în indecis ÅŸi inefabil, femeile sunt mereu divine. Dar ÅŸi di vină. Atât pentru cele care nu merg – cupluri, căsătorii, afaceri, întreprinderi, proiecte, cât ÅŸi pentru cele care merg (slavă Domnului!)
ÃŽn esenţă, însă, deÅŸi din senin, dar ÅŸi prin deducÅ£ie logică, femeile par a fi motorul ÅŸi esenÅ£a umanităţii, ele sunt simple muritoare. Pentru a le înÅ£elege, câteva chei. Hai să le zicem “ce vor femeile”!
1. Ca orice fiinţă, femeile vor să fie iubite. Cu adevărat. Dar iubite în absolut, cu acel tip de iubire care le face să se simtă unice, regine, de neînlocuit. Care face ca faţa lor să strălucească de fericire, iar ochii lor să devină oglinzi cu un singur chip şi un singur manual de întrebuinţare.
2. Femeile vor să fie apreciate ÅŸi pentru ceea ce au în cap, nu doar pentru corpul lor. Femeile vor ca inteligenÅ£a lor să facă parte din criteriile lui “o iubesc pentru că…”.
3. Decurgând din punctul 2, femeile vor să fie respectate, înţelese şi respectate, apreciate în munca lor. Să fie ajutate chiar de către EL.
4. Femeile nu vor să fie reduse la rolul de obiect sexual. Vor să fie tratate cu delicateţe şi atenţie, întrebate, invitate, şi chiar vor ca adeseori să conteze şi plăcerea lor.
5. Femeile vor bărbaţi care să adore şi momentele în care doar dorm cu ele în braţe, în care sunt doar ţinute de mână, privite, şoptite. Ele vor acele momente în care este mai important să simţi şi să respecţi decât să faci dragoste.
6. Femeile vor să împartă cu bărbatul iubit cotidianul, dar şi visele lor; să gătească împreună cu el, să mănânce împreună, să adoarmă împreună, să asculte sau să citească împreună, să călătorească împreună, să construiască împreună. Orice, dar împreună. Un copac, o carte, un copil. Ceva. Totul.
7. Femeile vor ca şi bărbatul să adune împreună cu ele: idei, planuri, biblioteci comune, amintiri, zile şi nopţi. Experienţe. Cărămizi la o catedrală comună.
8. Femeile vor să fie prezente când bărbatul dă de necazuri. Sau când trebuie să ia o decizie. Să le fie cerut sfatul, părerea, ajutorul, chiar dacă ulterior nu este luat în seamă.
9. Femeile vor ca bărbatul să le apere. Să lupte pentru ele, pentru ceea ce ei afirmă că iubesc, să lupte cu morile de vânt, cu toată lumea, dar demn şi onest, cu gânduri curate, nu minţind şi nu ascunzând existenţa lor ca pe un păcat. Să lupte pentru ele cu anturajul lor, cu familia lor, cu prejudecăţile lor.
10. În fine, femeile vor să fie iubite, chiar dacă am mai spus-o o dată, ca o împlinire, ca o pace. Să fie prelungirea firească a bărbatului lor. Şi acest fapt să le fie reamintit în fiecare dimineaţă. În fiecare seară. Şi, mai ales, să fie lăsate să iubească, la rândul lor, cu pasiune, cu posesie, cu…  totdeauna.
Pe Iulia o găsiți și aici.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
