– Alo! Te pup, dragul meu! Nu, nu mă deranjezi. Tu nu mă deranjezi niciodată. Ce făceam? Citeam. Ce citesc? „De veghe în lanul de secară”, zic eu cu o voce dulce, ușor sexoasă și insinuantă. De fapt, recitesc acestă minunată carte, da. Citeam așa, un pic, înainte să adorm. Ce să fac, obișnuința… Pup! Somn ușor și ție, dragule!
Cum să-i spun că mă uitam la Capatos și că mâncam semințe? Ce-ar crede el despre mine? Adevărul este că, sincer, cartea asta mie, una, nu mi-a plăcut niciodată. Dar are un titlu care dă bine când îl rostesc. Sună elegant. Dacă îi spuneam că mă uit la Capatos, s-ar fi arătat oripilat și m-ar fi întrebat: Cum dracului te poți uita la asemenea mizerii? Cum poți, scumpa mea, să te uiți la „Guţâ”, să vezi cum o bate pe Narcisa? Mda. Și eu l-aș fi întrebat de unde știe el că, la Capatos, Guță o bate pe Narcisa. El mi-ar fi răspuns, aferat și jignit de insinuarea mea, că a auzit asta la birou. I-au povestit țoapele alea de colege cum Cruduța și Bianca… Nimeni nu se uită la Capatos. Toată lumea se uita numai pe Discovery, pe Animal Planet și îi citesc pe Cioran, Eliade, Salinger. Nimeni nu ascultă populare sau manele. Dar la petreceri le dansează ca profesioniștii și îngână toate versurile.
De zece minute am postat pe Facebook o poza cu cartea mea pe noptieră, o ceașcă de ceai aburindă (e ceaiul laxativ pe care îl beau la culcare, ca să slăbesc) și un link cu Concertul nr.1 de Brahms. Am primit opt like-uri. De ce m-oi mira? Niște inculți. Au auzit ăştia de Brahms? Dacă postam cratița cu fasolea şi cârnații afumați pe care am gătit-o ieri, căpătam două sute de like-uri.
Tac mâlc și când mă uit la serialul turcesc. Țin secret. Păi, dacă le zic ăstora de pe Facebook sau lui că mă uit la seriale turcești, îmi dau toți unfriend.
Ce mişto e! Stau sub păturică, sparg semințe și aștept să înceapă „Vacanța Mare”. Din când în când, mai arunc câte un ochi pe Facebook. Hai că e binișor! Postarea mea cu Brahms are acum douăzeci de like-uri și două share-uri. Ce viață dublă și palpitantă am! Zici că sunt sub acoperire. Și chiar sunt acoperită… cu păturica.
Pe Miriam o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
