O prietenă spunea că s-a născut obosită. Sinceră să fiu, am ajuns şi eu la concluzia asta tragi-comică, după ce am împlinit 40 de ani. Parcă toate sunt mai grele, orele de muncă mai apasătoare şi mai solicitante, iar starea mea de sănătate mai fragilă. Şi vă mai spun un secret – am senzaţia că am început să mai şi uit câte ceva… Vorba aceea, nimic important, doar pe ici pe colo şi anume în părțile esenţiale.
Dar… ce ziceam? A… da. După 40 de ani ceva se schimbă. Nu degeaba şi cercetătorii (nu cei britanici, staţi liniştite), de la Melbourne Institute of Applied Economic and Social Research au ajuns la concluzia că, dacă muncim mai mult de 30 de ore pe săptămână după vârsta de 40 de ani, acest lucru ne afectează performanţele. Nu mai zic de cei care lucrează de la 55 de ore în sus pe săptămână, pentru că ei au tulburări cognitive cu mult mai mari decât pensionarii sau cei care nu lucrează. Mă rog, nu că aş vrea să tragem concluzia că este mai bine pentru creierul nostru să nu muncim deloc, pentru că, oricât de „tentant” ar suna, nu este deloc adevărat (deşi ştiu eu destui care m-ar contrazice), stimularea intelectuală fiind necesară pentru prevenirea alterării mentale şi apariţiei Alzheimerului.
Până la urmă, nu degeaba se zice că e de aur calea de mijloc. Pentru că – şi aici tot cercetătorii o spun – suprastimularea creierului prin muncă, chiar dacă este genul de activitate care ne face plăcere – este dezastruoasă, afectând funcţiile cognitive. Desigur că nu la asta se gândesc guvernele care împing tot mai departe vârsta pensionării…
Bine, bine, şi atunci ce e de făcut?
În primul rând, odihnă de calitate. Mai ţineţi minte cele opt ore „clasice” de somn? Le mai respectă cineva? Dar în vacanţe, cum e? Tot vă mai luaţi câte ceva de „lucru”, că proiectul ăla nu poate să aştepte?
Şi nu în ultimul rând, grijă faţă de sănătate. O, da, uite încă un clişeu. Problema este că nu e numai un clieşu. Alimentaţie echilibrată, fără excese de vicii (că deloc nu se poate, ştim) şi poate cu drumuri mai dese, doamnelor, la un salon de masaj anticelulitic pentru că, în fond, meritaţi. Dacă mai adăugăm şi câteva sesiuni de epilare definitivă de aici, deja avem reţeta completă a vieţii echilibrate după 40 de ani. Nu am uitat nici de compania persoanelor dragi sau de tratamentul cu… iubire.
Iar dacă nu reuşim, aşa cum ne recomandă cercetătorii, să reducem numărul de ore lucrate săptămânal, să încercăm, măcar, să reducem nivelul de stres şi să ne dedicăm timpul liber.
Citiţi şi
Cel mai prost sfat din nutriție
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Dezumidificatoare și umidificatoare: esențiale pentru sănătatea și confortul casei tale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
