(E de preferat un minim examen de conștiință înainte de-a începe exercițiile.)
Tehnica nr. 1: am și eu ceva de spus.
Se alege un subiect fierbinte, mult disputat și discutat, rulat în permanență pe prompterele știriștilor, pe burtierele cu breaking news, în emisiuni de tot felul, ba, dacă se poate, și pe pancarte-n piețele marilor orașe, la mitinguri. Și ce dacă nu te pricepi, și ce dacă n-ai nici o competență pe subiectul cu pricina?! Să vorbească Ion, că și el e om! De ce n-ar conta și părearea lui, adică a ta? Nu în sine, ci pentru CV-ul tău, pentru numărul de like-uri, share-uri, follow-uri. Ca să te știe lumea, cât mai multă lume, toată lumea!
Tehnica nr. 2: a demolatorului.
Se alege un autor consacrat, contemporan, figură publică de notorietate. Și se spune despre cărțile lui că sunt, de fapt, maculatură. Această tehnică, în funcție de ”publicul targetat”, permite și variațiuni stilistice, dezinhibări de vocabular: nu te limitezi să spui, cenușiu, că respectivul roman e, de fapt, un roman ilizibil, spui, colorat, că nu face doi bani, că e sh**, că suc**…
Tehnica nr. 3: calomniați, calomniați…
Înrudită cu tehnica nr. 2, tehnica nr. 3 trece de la opera autorului la persoana lui. Odată făcută alegerea, începi treaba: inventezi o poveste sau, dacă n-ai timp/talent pentru una nouă, colportezi vreo minciună gata facută. Te asiguri mai întâi că pârtia știrilor e cât de cât liberă, neocupată de decolteul prea adânc al unei urmărite penal, de rochia prea scurtă a „primei doamne”, de bețișorul prea ascuțit pentru urechi prezidențiale. În acest caz, ratingul maxim e garantat, și câteva site-uri, televiziuni, bloggeri mereu în alertă vor rostogoli bulgărașul minciunii tale, având desigur grijă să-l transforme în avalanșă, cu ajutorul câtorva cuvinte magice: Scandal uriaș, Știre bombă, Incredibil, Incendiar…
Tehnica nr. 4: a felinarului.
Nu se alege nici subiectul, nici opera, nici omul. Se aleg niște cuvinte tari, din acelea care, deși se pronunță în general cu lumina stinsă, adună tot felul de insecte în jurul lor, întocmai ca felinarele. Un amestec cotropitor de substantive în p și verbe în f, cât mai multe, 50, 100, 1000 de umbre ale lui f și p, ingrediente care pot îmbăta ușor pe mulți. Paradoxal, deși alcoolul tare lipsește, cocktailul își face efectul, ba și mahmureala e pe măsură. Sfat suplimentar: nu subestimați nevoia mulțimilor de-a se-mbăta cu apă chioară.
Citeşte articolul integral aici. Autor: Lidia Bodea
Citiţi şi
“Eu nu am furat niciodată nimic” (teatru imersiv) – comunismul pe înțelesul tinerilor
