Asumarea zgomotoasă ori negarea ipocrită a retuşurilor faciale sau corporale sunt la fel de ridicole. La mijloc, sunt femeile care consideră înfrumuseţarea o chestiune de igienă sufletească şi mentală. Nu neagă nimeni farmecul discret al inteligenţei sau acea (a)clamată, inegalabilă, frumuseţe interioară, dar adie mereu o boare de ipocrizie peste declaraţiile de genul „prefer femeile deştepte sau bune la suflet sau cu caracter”. De parcă lipsa frumuseţii ar fi garantul celorlalte calităţi, vizibile doar într-un anumit spectru. Pentru că deconspirarea bărbaţilor se produce odată cu prima femeie apetisantă care le străbate câmpul vizual şi aproape le provoacă fractură de coloană cervicală. Şi atunci, care e adevărul bărbaților: frumuseţe naturală sau “ajutată”? Și, dacă e ajutată, ne cresc șansele de a fi eligibile sau nici prin cap nu ne trece să o facem doar de dragul lor? Pentru că aceeași boare de ipocrizie adie și dinspre femei. Puține se vor cât mai aproape de propria idee de perfecțiune – versiunea lor din tinerețe puțin altoită – doar pentru ele… Și pe acestea din urmă le admir.
Femeile care nu au obsesii și disperări, care se obiectivează despre sine și cântăresc atent avantajele și dezavantajele unei intervenții. Iar când vine momentul, alegerea își are resortul doar în nevoia de a-și păstra alura tinerească a trupului ori rolul de primadonă în comunicare al ochilor. Pentru că două sunt atuurile unei femei conștiente de puterea ei de seducție – agilitatea trupească și anvergura privirii.
Când oglinda nu mai este confidentul și complicele lor, femeile acestea nu așteaptă momentul declanșării ostilităților cu bietul obiect care nu face decât să reflecte o imagine alterată de maternitate, ani și, de ce nu, proaste obiceiuri. Nu așteaptă să-și culeagă de pe jos stima de sine ori confortul psihic. Din câteva mutări bine gândite, ele pot recupera ani și încredere. Disciplinate și motivate de investiție, chiar stilul lor de viață se îmbunătățește rapid și durabil. Anii de diete și mișcare în (a)salturi pot fi înlocuiți de o abdominoplastie, la fel cum e pierdere de timp să aștepți ca niște creme minune să țină pe loc pleoapele din căderea lor firească și să nu faci o blefaroplastie. Firește, dacă poți și dacă îți dorești. Sau invers. 🙂
Iar cine nu recunoaște puterea nemulțumirii de sine în ruinarea chefului de viață ori minte, ori, pur și simplu a fost o super norocoasă la loteria genetică și timpul nu a prea avut putere asupra ei. În rest, toate avem nevoie de mai mici sau mai mărișoare reconfortante retușuri care au bunul obicei de a ne permite ceea ce nu e era posibil altădată: să dăm timpul înapoi cu câțiva ani buni. Ocazie cu care am putea retrăi experiențe crezute uitate și îngropate… Ne gândim la aceleași lucruri? 🙂
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Să lăsăm femeile frumoase bărbaților fără imaginație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
