Mi s-a întâmplat să mă gândesc în ultimul timp că, după 40 de ani, începe cea mai satisfăcătoare etapă a vieţii. Realizările pe care le-ai avut în materie de mariaj şi plozi, alea sunt, le duci înainte, le protejezi, le mai îmbunătăţesti, dar, în mare, nu te gândeşti să mai pui în şantier altele semnificative. Eşti chiar mai fermecătoare decât la 20 de ani, pentru că nu eşti doar frumoasă, ci şi mult mai înţeleaptă ca să înţelegi că micile defecte fizice pot fi valorificate, pot fi trasformate în puncte de seducţie şi forţă, nu mai eşti obsedată că n-ai tenul perfect, picioarele lungi şi drepte, sânii obraznici, pielea catifelată. Te îngrijeşti mai mult, alegi produse mai puţine şi mai bune, citeşti mai mult, te iubeşti mai mult.
Apropiindu-te de 50 de ani ai şi convingerea că acum trebuie să te mai gândeşti şi la tine, la plăcerile tale, la visurile şi dorinţele tale. Copiii au crescut, bărbatul s-a obişnuit şi cu bune, şi cu rele, şi dacă n-a fugit până acum, nu mai sunt şanse să plece să-şi cumpere ţigări şi să nu se mai întoarcă.
E vârsta aia un pic ambiguă, prea târziu s-o mai schimbi, prea devreme să te dai bătută. Dar, dacă crezi cu putere că eşti abia la jumătatea drumului, că până la 100 de ani mai ai de trăit încă o viaţă de pasiuni, de încercări, încă o viaţă de învăţat, gustat, schimbat, experimentat, ei!, atunci eşti mult mai senină şi îngăduitoare cu anii care trec. Iar dacă viaţa pe care ai avut-o până acum s-a bazat doar pe compromisuri, dar nu ţi-a adus nicio bucurie, ia în calcul, fără frică, şi schimbările radicale.
Niciodată nu trebuie să te gândeşti că dacă ai luat-o pe o stradă trebuie să mergi pe ea până la capăt, trebuie să te străduieşti s-o parcurgi. Nu. Mai sunt şi intersecţii, şi deviaţii, şi sensuri giratorii, semafoare, stopuri,
Că viaţa de-aia e aşa frumoasă, pentru că e variată, imprevizibilă, mişcătoare, o alternanţă de sus şi jos şi poate să ne schimbe existenţa sau măcar să ne-o facă mai stimulantă doar c-o adiere.
Uneori pasiunile stagnează ani buni în mintea noastră şi, când crezi că nimic n-o să le mai dea viaţă, uite că o serie de conjuncturi te ajută să le pui în practică. C-o fi timpul pe care nu l-ai avut, c-o fi posibilitatea la care n-ai îndrăznit să visezi, c-o fi percepţia ta că a venit vremea să „te arunci” într-o nouă experienţă, nu mai are importanţă de unde se nasc dorinţa şi certitudinea că ăsta e momentul.
Să ai mereu visuri, şi dorinţe, şi pasiuni pe care să încerci să le realizezi la orice vârstă, cred că ăsta e secretul oamenilor senini, mulţumiţi, mereu tineri şi curioşi, mereu dornici să înveţe ceva nou.
Că ce nu ţi s-a întâmplat într-o viaţă poate să ţi se întâmple într-o clipă şi asta n-are nicio legătură cu vârsta.
M-am apucat de engleză, mi-e greu, mintea nu mai e atât de receptivă, de elastică, dar o fac cu drag pentru că am posibilitatea să mă las „certată” de „profesorii” mei dragi, să-mi fie judecată strădania, să primesc complimente, sfaturi şi suport atunci când aş avea chef s-o las baltă, să fiu încurajată şi stimulată.
M-am apucat de scris, am visat mereu s-o fac, n-am avut timpul, curajul si dorinţa atât de vie.
Şi mi-e drag de mine că nu mi-am pierdut visurile, că şi atunci când nefericirea şi preocuparea mi-au intrat în suflet am găsit de ce să mă agăţ ca să rămân la suprafaţă, să-i ajut prin liniştea şi calmul meu pe cei care aveau nevoie de senin şi gânduri pozitive.
Nimic din ce ni se întâmplă nu ajunge la noi din întâmplare, trebuie doar să descifrăm semnalele, să culegem gesturile, vorbele, imaginile şi să le transformăm într-o alee înflorită, chiar dacă pe margini o să întâlnim scaieţi, ghimpi, mărăcini…
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
