La douăzeci de ani ți se pare că ai mult timp înainte, atât de mult, încât nu contează cum îl pierzi, nu-ți pasă dacă trec zilele, lunile, anii fără să simți nimic, fără să înveți nimic. Ai timp. Încă nu știi că timpul e scurt, ca o clipă trece, iar uneori se termină brusc, într-o secundă, și nimic nu mai poate fi reparat, nimic nu mai poate fi adus înapoi.
La douăzeci de ani nu ești niciodată cu adevărat singură, chiar dacă nu iubești pe nimeni un timp. După o despărțire, oricât ai suferi, simți că de fapt te afli între două relații și știi sigur că va mai urma cineva, că iubirea nu s-a terminat pentru totdeauna în viața ta. De cele mai multe ori, prima iubire nu e și ultima. Ai dreptate să simți așa, nu te opri decât lângă cel pe care-l simți acasă. Dacă te căsătorești, ai grijă pe cine alegi sau de cine te lași aleasă, nu face compromisuri numai ca să bifezi o anumită etapă în viață. Pentru totdeauna poate să însemne foarte, foarte mulți ani și e îngrozitor să-i petreci lângă omul nepotrivit. Nu pierde timpul lângă cineva pe care nu l-ai vrea peste ani lângă tine, bătrâni, ținându-vă de mână pe o bancă în parc. Tăcând, zâmbind.
Crezi că iubești din toată inima la douăzeci de ani? Ai să ai o supriză enormă, dacă vei avea norocul să te îndrăgostești la patruzeci sau la cincizeci de ani. Abia atunci afli ce-nseamnă cu-adevărat iubirea necondiționată, când frumusețea fizică începe să pălească și contează mult mai puțin corpul și mai mult sufletul. Vei vedea că, dacă iubirea piere, un om frumos poate să ajungă să-ți pară hâd, dacă are și-un suflet strâmb. În schimb, un chip imperfect poate deveni imaginea pe care-ți dorești s-o vezi în fiecare dimineață când te trezești, dacă e al omului pe care-l iubești cu-adevărat.
La douăzeci de ani vrei să ai, să posezi, să deții. Nu uita, e-adevărat că banii învârt lumea, dar mai bine colecționezi amintiri, decât obiecte, o să le prețuiești mai mult pe măsură ce va trece timpul. Celelalte oricum se demodează.
Nu te strădui să fii ca ceilalți, să te integrezi, fă tot ce poți ca să ieși din mulțime, să fii tu însăți, unicitatea-ți va fi neprețuită peste ani, într-o lume de copii nereușite.
Nu trăi neapărat după planuri, o să te convingi singură că-n vreme ce tu-ți măsori pașii, Dumnezeu, soarta sau destinul, după cum crezi, își râd în barbă.
Nu-ți fie teamă de schimbare, nu-ți fie teamă de eșec. Rareori alegem bine din prima, uneori e și o chestiune de noroc. Dar nimic nu e mai păgubos în viață decât să persiști într-o greșeală care poate fi reparată. Dacă însă există în viața ta lucruri pe care nu le poți schimba, învață să le accepți și să trăiești împăcată cu ele.
Când îți vei dori să ai copii, fă-i cu bărbatul pe care vrei să-l regăsești în ochii lor. Indiferent ce s-ar întâmpla între voi, el va rămâne mereu tatăl copiilor tăi.
Nu-ți privi părinții ca și când singura lor menire în viață ar fi să aibă grijă de tine. Au cel puțin tot atâtea dorințe, sentimente, gânduri și vise ca și tine, poate chiar mai multe, căci timpul lor e mai scurt. Dacă vezi oameni la vârsta a doua care nu mai simt nimic, ia aminte și nu face ca ei. Și-au închis sufletul pentru că n-au avut curajul să fie vii mai departe. Dacă, dimpotrivă, îi simți plini de viață și dornici să rămână tineri, ia-le exemplul și fă ca ei.
Tinerețea, oricît ar părea de incredibil, vine din interior și poți să rămâi tânăr la cincizeci de ani sau să fii extrem de bătrân la douăzeci. E o chestiune de atitudine, nu de riduri. Să nu crezi că ești vreodată prea bătrână ca să porți ceva, ca să faci ceva sau ca să iubești pe cineva. Tinerețea, chiar și aia interioară, nu e niciodată ridicolă. Ridicolă e blazarea.
Caută și găsește ce-ți place să faci, ce-ți umple sufletul. Dacă poți câștiga bani din asta, ești cel mai fericit om din lume. Dacă nu, măcar vei avea întotdeauna o ocupație care să-ți alunge gândurile negre. Nu-ți umple viața cu treburi și obiceiuri. Umple-ți-o cu bucurii.
Învață, învață, în fiecare zi totul e nou, în schimbare, fiecare fir de iarbă, fiecare rază de lumină și fiecare om pe care-l cunoști sunt minuni de la care poți afla ceva interesant. Fii curioasă, curiozitatea îți hrănește sufletul, suficiența ți-l omoară. Nu sta niciodată degeaba, călătorește, citește, vezi, observă.
Nu te lua după prieteni, ascultă-le sfatul, dar fă cum simți în adâncul sufletului tău. Nu judeca oamenii și nu te lăsa influențată de judecata lor. Nimeni nu știe cum e leopardul dinăuntru, chiar dacă pe-afară e vopsit gardul. Crede în oameni, dar nu te încrede total în ei. Nu uita, când vei avea griji sau dureri, tot singură vei rămâne în fața lor, oricît de mult te-ar sprijini cei care țin la tine și te iubesc.
Nu-ți bate joc de corpul tău. Nu numai că nu-l poți schimba, dar nici măcar nu e reciclabil și nu știi când cedează. Fă sport, îngrijește-te, ține la siluetă. Dacă te îngrași câte un kil pe an, la patruzeci vei avea cu douăzeci de kilograme mai multe ca acum. Crede-mă, n-o să-ți mai placă deloc de tine. Nu te bucura că mănânci și bei cât mai mlt, bucură-te dacă ești sănătoasă și în formă. Sănătatea e neprețuită, fără ea, nimic nu mai are valoare.
Dansează, cântă, râzi. Totul trece, și cea mai mare durere, dar și cea mai mare bucurie.
Viața e un drum. Destinația o știm toți. Călătoria e cea care contează.
Pe Smaranda o găsiţi cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
