Este foarte greu să trasezi o linie, mai ales când toată lumea se preface şi nu vrea să arate cum stau de fapt lucrurile. Bărbaţii nu preferă femeile false, uleioase, cu nu ştiu ce sclipici pe buze şi pe piept. Le preferă pentru alte lucruri, mai mundane, de moment! Dar nu pentru fundament şi viaţa de cuplu! Ce nu înţeleg femeile? Că nu sunt mai puternice dacă înjură, ori dacă se umflă mai mult pe nişte tocuri, dacă sunt mai înalte sau mai cochete. Nici un bărbat, în sinea sa, nu vrea să aibă o femeie slinoasă lângă el, ci una cât se poate de naturală.
Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu zic că nu e bine să te îngrijeşti, ba chiar este recomandat, dar este o diferenţă „enormă” între a te spăla şi a te da cu parfum. Sunt lucruri total diferite, nu? Lucruri valabile şi pentru maimuţoi! „Naturaleţe” nu înseamnă că trebuie să pari firavă, să ai codiţe şi să leşini la orice glumă stupidă, nu, dar nici să devii bărbat, să vorbeşti mai gros decât el, să-l întreci în “grobianism”. Am văzut femei pe care, sincer, nu le puteai separa de un bărbat, şi nu este vorba de aspectul fizic, ci de comportamentul specific bărbătesc.
Doll Art by Marina Bychkova
Dragile mele, nici un bărbat nu-şi doreşte cu adevărat o amică de fotbal, de scuipat seminţe, ci poate o gagică de moment, dar nu una care să o preţuiască cu adevărat. Oameni buni, noi căutăm să ne reflectăm alteritatea „radicală” în celălalt. Mai simplu spus, să ne completăm diferenţele, fie că sunt genealogice, ori culturale! Nimeni nu vrea să aibă o prietenă, o soţie lângă el care să răspundă la o comandă ca un câine dornic să dea din coadă – şi cred că este valabil şi invers, toţi vor să fie cumva aţâţaţi, să le fie pusă în mişcare nevoia de a fi răstălmăciţi şi totodată tălmăciţi. Poate că sună utopic, dar cam aşa stau lucrurile. Completare nu înseamnă asemănare. Să nu uităm acest lucru!
Citiți și Frumuseţea nu este o ocupaţie.
De fapt, trucurile stilistice am impresia că sunt mai mult inventate tot pentru femei. Nu pentru bărbaţi. Îl poţi păcăli prima oară, a doua oară, însă mai departe….mai greu. Nu ar fi suficient să nu-ţi mai propui nimic, să-l iei ca atare, să te iei pe tine ca atare, să-ţi spui că viaţa nu este un fetişism prin care îţi acoperi nevoile? Marx chiar a descris această „situaţiune” destul de bine! Şi nu o spun în calitate de marxist! Dar de multe ori ajungi să iubeşti cantitatea, materia, ce ţi se oferă, nu inima, nu idealul. Astea deja au început să moară! Şi poate că asta nu înţeleg nici bărbaţii care se comportă exact ca la piaţă! Ce nu înţeleg femeile? Că nu trebuie să stea ca la raft!
Pe George îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
