Sunt doar câteva observații, sunt absolut sigură că fiecare dintre noi și-a făcut o părere proprie despre acest eveniment: nunta principelui Nicolae cu Alina Binder, încă în desfășurare la Sinaia, la Biserica Sfântul Ilie. Recunosc, mă uit la un singur post, n-am vreme de zapping, mea culpa. Imaginile sunt din fața bisericii, în studio nu știu cine se află, nu sunt afișate nume, așa că profit de faptul acesta ca să fiu obiectivă. Nu sunt monarhistă, nu mă pricep și nu mă exprim politic. Mă gândesc la tânărul Nicolae, care a fost îndepărtat din grațiile familiei regale în urma unui scandal mai degrabă mediatic decât cu substanță morală sau etică. O escapadă într-un club, pare-se. De aici, Casa Regală l-a pus pe o listă neagră pe care nici măcar de ziua nunții lui nu au pus-o între paranteze. Nunta, la români unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om. Te naști și mori la voia sorții, nunta este o celebrare de proporții cosmice a iubirii. Așa spune „Miorița”, mitul nostru reprezentativ, prin excelență. Niciun reprezentant din marea lui Familie Regală nu este, prin urmare, prezent, aud doar despre sora lui, pe care o văd între domnișoarele de onoare…
Nu pot să nu mă gândesc la un personaj (am proprietatea termenilor, știu ce dă unei persoane statut de personaj) despre care prima dată am auzit acum ceva ani buni, după ce fusese scos pe brațe dintr-un club, mort de băutură, cu hainele într-o totală dezordine, fapt șocant pentru aspirațiile de persoană publică pe care le avea. Între timp, „domnul” e bine mersi, și-a continuat ascensiunea, e plin de (z)el și de poziția în (culmea!) sistemul juridic românesc, ține conferințe, e dat exemplu în media, vorbește cu aplomb în fața tinerilor, promovând idealuri civice și morale.
Realizez că suntem atât de ipocriți încât nu mai avem deloc simțul valorilor. Prin urmare, nu voi judeca reacția neamului regal al Principelui, care s-a dovedit implacabil în a-l ierta pe adolescentul rebel, Nicolae. Voi face însă diferența dintre principii și oportunism, dintre esență și aparență, dintre civilizație și spoiala pe care o pretindem în loc de calcio-vecchio.
Comentariile de la postul respectiv îmi confirmă, din păcate, că adevărata vocație a românului este să facă haz de necaz, să ironizeze, să ia în derâdere toate aspectele esențiale ale realității, în determinantele ei autentic morale. Mass-media e un focar de pervertire a gândirii sănătos-umane, de bun simț. Se fac observații (aparent fără malițiozitate) asupra nașilor (de ce două cupluri de nași? cine sunt? se pare că au afaceri în capitală…), asupra mașinilor cu care au venit (de ce sunt inscripționate mașinile?), asupra bisericii alese pentru celebrarea căsătoriei (de ce nu la București, de ce tocami în această biserică, oarecum „comună?”)… o singură voce aud spunând că opțiunea mirilor pentru această biserică e perfect legitimă față de lipsa lor de pretenții, față de adevărata lor credință în sacralitatea evenimentului pe care au ales să-l sărbătorească în România. Știu că Principele Nicolae a fost de multe ori în țară și chiar în Sibiu, implicat în diferite proiecte culturale și educaționale… Nimeni nu se întreabă de ce nu s-a căsătorit în străinătate, ca membru (totuși) al Casei Regale.
Rochia miresei nu e nici prea prea, nici foarte foarte, parcă seamănă cu cea a Prințesei Ileana, dar numai ca să impresioneze. La unele posturi e cu motive săsești, la altele românești. Ceea ce e important e că are spatele gol. Că a fost iubita nu-știu-cui, până nu-știu-când. Același stil de a eluda adevărul unei situații cruciale din viața unui cuplu, aruncând cu fel de fel de otrăvuri. Se insistă mai mult pe lipsa rudelor decât pe fatul că sute de oameni au venit să le fie, de drag, alături. O voce din studio spune că e totală debandadă în mulțime și că SPP-ul lipsește, oare de ce? Nu văd nicio mișcare în mulțime, lumea așteaptă cât se poate de răbdătoare sosirea mirilor. Nici nu mai contează securitatea, nu-i așa?
Se mai spune că dacă ar fi fost încă parte din Familia Regală, ar fi venit la nuntă și oficialitățile, de dragul imaginii. Cred. Și mai cred că ar fi fost de mare onoare și eleganță să facă lucrul acesta. Au uitat de Turul caritabil la care Principele a participat nu de mult?
„Turul ciclist caritabil “Cărţile copilăriei pe bicicletă” se va desfăşura în perioada 23 aprilie – 3 mai şi va include 13 judeţe, parcurse în nouă zile, din Sighetu-Marmaţiei până în Constanţa. Sibiul va fi loc de pauză pentru principe, titreză un ziar din Sibiu. “53,3% dintre români au probleme de alfabetizare şi, prin urmare, scopul «Cărţile copilăriei pe bicicletă» este să obţinem susţinerea necesară pentru a putea implementa proiectul la nivel naţional. Educaţia este o investiţie în viitor, iar, prin intermediul donaţiilor şi al cluburilor de lectură, dorim să reducem procentul copiilor cu probleme de alfabetizare din România, oferindu-le şansa pe care fiecare dintre ei o merită”, a declarat principele Nicolae al României.” De ce nu suntem și astăzi alături de el, jurnaliști plini de simț al responsabilității civice?
Șocant este că Î.P S Calinic, fie-mi iertată ignoranța în a cita toate funcțiile pe care le ocupă, rostește pe un ton jovial-comic-jucăuș-ingenuu faptul că nu știa că Regina Maria era scriitoare și că este autoarea unui jurnal… Am impresia că vrea să pară amuzant, se leagănă de pe un picior pe celălalt, dă din cap cu tot cu mitră, agită foile pe care are discursul cu o mină de copil care se alintă… Dumnezeule. Îmi ajunge.
Mai nimic despre taina sfântă a cununiei, despre frumusețea inocentă a mirilor, despre modestia ceremoniei, despre corul îngeresc al studenților la Teologie care susțin slujba religioasă, despre însemnătatea evenimentului în viața unor tineri, indiferent cărei familii aparțin, de regi sau de oameni comuni. Despre faptul că Principele (sau Ex-Principele, de parcă un titlu de noblețe se poate șterge cu buretele) a ales România, Sinaia, o biserică simplă și totuși părea atât de fericit…
Sursă foto: captură wowbiz.ro
Cât de trist poate fi un popor care uită să se bucure de fericirea unor oameni asemeni lor, de frumusețea unei zile de duminică festivă, negăsind prilej de a aprecia cu adevărat ceea ce este prețios la oameni în asemenea momente. În schimb, mulți indivizi care nu merită atenție au parte de elogii și sunt ridicați pe piedestaluri artificiale, din ce motive… greu de înțeles. Sunt miri în fața Bisericii lui Dumnezeu, care nu ține de nicio Casă Regală.
Suntem mult prea influențabili, prea superficiali ci, mai presus de toate, pătimași. Ne lipsește dreapta judecată, cumpătarea și echilibrul. Suntem departe de adevăratele valori ale umanității, mai degrabă flecari și puși pe șotii, chiar dacă ne îneacă propria mizerie. Trăim în epoca pe care nici măcar Caragiale n-ar fi putut s-o imagineze, în toată splendoarea ei…
Dacă nu e așa, accept orice sudalmă, pentru că știu că oricum va veni. Oricând putem învăța, dacă ni se explică argumentat și cu calm…
Să le urăm „Casă de piatră”, să le dorim înțelepciune și multă putere de a răzbate pe drumul atât de sinuos al vieții. Să se iubească și să aibă parte de copii frumoși ca ei!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Iar la zi de sărbătoare, nimicul cu moț
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
