V-ați îmbătat vreodată și ați dat SMS-uri foștilor iubiți care v-au sunat a doua zi, ca să vă râdă în nas? Ați simțit vreodată un nod în gât după ce ați ieșit de la toaleta unui club de fițe, cu hârtia igienică lipită de talpa pantofului ori cu ciorapii trași pe deasupra fustei largi, la spate? Sau ați fost vreodată la o întâlnire cu un super tip, care v-a făcut să râdeți cu gura până la urechi, ca mai apoi să observați, în oglindă, că ați avut, în tot acest timp, spanac pe dinți? Sau poate ați apăsat “send” pe un mail cu poze deocheate, care era destinat iubitului, nu șefului?
Dacă ați bifat măcar unul dintre aceste momente minunate și unice, ați avut parte de un shame attack. Un moment scurt, în care ați simțit că dacă ar fi fost o gaură în pământ, în fața voastră, v-ați fi băgat capul în ea, chiar în acel moment.
Atacurile de rușine
Tradus ad literam, shame attack înseamnă un atac al rușinii. Ce faceți ca să treceți cu brio, fără să mai resimțiți acea senzație neplăcută de moliciune în genunchi și de nod în gât, de câte ori vă aduceți aminte de rușinica simțită? Unii psihoterapeuți propun niște exerciții menite să vă scoată din zona voastră de confort ca să puteți crește și vă dezvolta.
De ce ar fi bine să faceți aceste atacuri ale rușinii, în mod voluntar? În primul rând, rușinea este o emoție care se măsoară prin autoevaluare. Respectiv, nu vă poate nimeni spune cât de rușinați să vă simțiți, ci voi vă simțiți singuri rușinați într-o măsură mai mică sau mai mare. De multe ori, rușinea este confundată cu vina sau cu jena, și nu de puține ori auzim încă din copilarie “să-ți fie rușine!”. Ceea ce, într-un fel nu are sens, pentru că nu ne poate nimeni spune cum să ne simțim. Rușinea, jena sau vina o simțim sau nu, în funcție de structura psihicului nostru. Unii mai mult, alții mai puțin.
Expunerea voluntara
În principiu, exercițiile rușinii (shame attack) reprezintă expunerea voluntară în fața unei situații stânjenitoare pentru a desensibiliza reacția ulterioară în situații similare. Ele sunt menite să vă scoată din zona de confort și să acționați rușinos în mod deliberat, în public, pentru a învăța să acceptați să tolerați disconfortul mai bine și să învățați să acționați asertiv. Înseamnă a vă pune, cu bună știință – nu numai cu ajutorul imageriei dirijate – ci fizic, într-o situație menită să vă ajute să faceți fața rușinii- în limitele siguranței personale și legale.
Mesajul acestor exerciții este de a vă invita să tolerați disconfortul, încercând să vă pese cât mai puțin de ce credem noi că vor crede ceilalți. Persoanele care au o zonă de confort mai extinsă și care continuă să își împingă limitele se pot bucura de o viață mai plină, au mai multe experiențe, învață mai mult de la oameni și de la viață și au relații mai profunde cu ceilalți, devenind totodată mai înțelepti și mai toleranți.
Pe Diana Nicolescu o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
