Până acum mai puțin de o sută de ani, cuvintele „căsătorie” și „din dragoste” nu prea existau în aceeași frază. Căsătoria era o instituție prin care se puneau în comun interesele a două familii. Cu alte cuvinte, când se căsătoreau după înțelegerea părinților lor, cei doi porneau în viața lor de adult, probabil la începutul vieții lor sexuale, cu așteptări romantice minime, cu gândul că vor munci, vor face copii repejor, iar pe la 40-45 de ani vor repeta ciclul și îi vor căsători. End of story. Surprizele erau mult prea rare… Dar cum, necum, bunicii și părinții noștri apucau să folosească ani mulți ce primeau drept cadou cununie și să adune în jurul mesei familii numeroase la câte o aniversare casatorie.
Ce te faci acum, însă, cu căsătoria? Maria nu-l mai ia pe Ion și nici Ion pe Maria ca să își înceapă viață împreună, ci, mai degrabă, când și-au încheiat etapa de experimentat iubiri și dezamăgiri, de crescut cariera, de bifat experiențe și stabilit priorități, de călătorit în lumea largă. Prea târziu să mai facă un copil? Neah… Maria și-a congelat ovulele pentru momentul potrivit, ca să nu o grăbească ceasul biologic.
Noul model de căsătorie se va baza pe apropierea sufletelor, pe iubire, pentru că s-au căutat aproape jumătate de viață și amândoi se consideră experți în ale relațiilor și complet capabili să își recunoască jumătatea. Asta înseamnă așteptări enorme. Maria nu mai așteaptă ca Ion doar să îi facă copii și să asigure confortul financiar al familiei, ci și să-i fie prietenă, confidentă, iubită, iar el să o dorească și să o înțeleagă.
Ion, pe de altă parte, își dorește ca Maria, în pauza de 15 minute de la amestecatul în tigaie, să fie femeie de carieră și dezlănțuită în pat. Să aibă sub șorțul de bucătărie un deux-pièces de business woman și sub el, desuuri de roleplay. Totul pentru el.
Complicat, căci așteptările care atârnă de verighetă sunt, în primul rând, contradictorii. Așteptăm și Mariile, și Ionii, să primim siguranță, liniște, stabilitate, încredere, dar vrem și mister, aventură, imprevizibil. Cum spune psihologul Esther Perel, acum vrem de la același partener „tot ce pe vremuri căutam în afara căsătoriei: priviri pline de adorație ale iubirii romantic, abandonul sexului sălbatic, echilibrul perfect între angajament și libertate.”
De bună seamă că așa parteneriat minunat nu prea e posibil de vreme ce infidelitatea e mai prezentă ca oricând. „Pe vremuri, oamenii călcau strâmb pentru că mariajul nu oferea pasiune și iubire. Acum, soții calcă strâmb pentru că mariajul nu le oferă pasiunea și iubirea absolute, pe care și le-au promis în ziua în care s-au ales” spune tot Esther Perel.
Să fie oare căsătoriile bazate pe atracție și iubire mai fragile decât cele bazate pe înțelegeri materiale, oricât am detesta această concluzie? Ne-ar plăcea tare să nu fie așa și iubirea să fie liantul cel mai trainic. Când mă cuprinde tristețea că lucrurile nu stau chiar așa, mă uit la pozele bunicilor mei și speranța că și copiii noștri vor apuca nunți de aur și diamant revine timid…
Citiţi şi
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.