I-am auzit țăcănitul pantofilor pe asfaltul trotuarului și mi-a venit, firesc, să întorc capul. M-am stăpânit. Am încercat să intuiesc ce înălțime ar putea să aibă, după ritmul tocurilor, dar până să mă decid între între 1,72, 1,78, 1,85, m-a depășit. Asta și pentru că am încetinit, voluntar, pasul.
M-am uitat la pantofii ei, dar am urcat imediat privirea sus, pe pulpe: erau pline de eczeme roșietice, de parcă ar fi mușcat-o niște păianjeni. Brrr, ce grețos! M-am uitat mai bine. Ia uite: eczemele erau modelul de pe ciorapii ei de culoarea pielii. Uau! Păi, cât de țărancă trebui să fii ca să porți așa ceva, să fii o ditamai păluga și să mai ai și tocuri cui? Și să nu-ți fie suficiente toate astea! Așa că îți mai torni pe cap o pălărie, iar mecla ți-o ascunzi sub niște ochelari de soare enormi! Frate… Din ce colț de țară ești, barză rătăcită la oraș?
Mi s-a părut că se uită puțin după umăr, de parcă ar fi ghicit ce gândesc. Nu era deloc urâtă, ba chiar avea un profil aparte, pe care i l-am deslușit de sub borurile pălăriei. Am lăsat puțină distanță între noi și m-am luat după ea. Era țapănă, arăta bine, dar mizeria aia de ciorapi mă intriga la culme. Cum să-ți tragi pe niște craci atât de mișto o nenorocire care întoarce stomacul pe dos? Cât de tălâmbă să fii?
S-a oprit puțin și a scotocit prin geantă. Mi-am căutat țigările prin buzunarele de la haină, am scos pachetul, m-am oprit și eu și m-am întors cu spatele, ca și când vântul mi-ar fi putut stinge flacăra de la bricheta cu care mi-am aprins țigara. Dar vântul nici măcar nu adia. Am tras un fum și am luat aerul unui ins care așteaptă pe cineva. Ea a apăsat ceva taste pe telefonul mobil, iar apoi l-a dus la ureche și s-a uitat spre mine. M-am uitat și eu la ea. Mi s-a părut că zâmbește. Nu, era un rictus ce-mi era adresat. Țăranca dracului, mai ai și fente-n cap! Faci fițe cu mine, tu, aia, din vârful dealului.
Am dat să mă car, când am auzit-o vorbind la mobil: Bonjour, maman, bonjour! Que faites-vous? Super! Oui, c‘est parfait. Oui, oui, le pays est magnifique, les gens sympathiques, mais les hommes me semblent un peu paysans. Oui, oui, paysans!
Pe Robert îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Modele și tendințe de ochelari de soare în 2024: ce e nou și ce rămâne „clasic”?
3 modele de ochelari de soare pe care nu trebuie să le ratezi vara asta
Ce nu trebuie să îţi lipsească din garderoba vara aceasta
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.