O poveste despre încredere, asta e zborul cu troacele astea nituite. Un avion are zeci de mii de nituri și mii de șurubele autofiletante, cu capete de nit și filete făcute de niște chinezi undeva într-o fabrică în care după câte șoroafe fac, capătă orez. Orez fiert gata, cu puțina supa de pui din care au scos carnea, care trebuie în alta parte. Zeama de pui, orez. Punct.
Avem încredere în orez și apă caldă cu niște șofran și poate niște condimente și zamă de bambus opărit. Astea ne fac să zburam prin mișcările repetitive, obsedante, înfometate ale unor oameni triști și galbeni de foame. Pe ce zburăm? Pe foamete. Și bem câte o bere on board, din aluminiu din nuș’ ce țara africană. Altă foame.
Și zburăm pe gândurile unui pilot depresiv care nu se culcă cu stewardesele nu că nu vrea, dar nu poate, din cauza excesului de amfetamine i-a murit o glanda esențială. Pa-pa și goodbye și au revoir, fericire trupească. Degeaba are costumul ăla sexy de paramilitar fetișist cu trese acordate de autorități civile; e varză. L-am văzut. Are o față eminamente agrară, ca România interbelică. Vai de capul lui.
Știi, pe asta zburăm. Pe nerăbdarea lui de a ajunge la Dortmund și apoi sa ia ICE-ul de Duesseldorf unde, lângă calea ferată, e o clădire luuuuungă cu muuuuulte camere și camerele au sticla în loc de uși și în vitrine se alintă zâmbind cu zâmbet de plastic niște nefericite, mărfuri de toate rasele și culorile, la 30 de euro sfertul de oră plus doi euro cinzeaca de willkommen in mich, schatz! Rein, raus, rein, raus, gata schatz că e ok, pa, ai rezistat un minut și un sfert, ești un atlet al sportului fierbinte. La revedere, domnule pilot, frumosule, o să îmi amintesc pe veci unealta ta grozavă și bărbăția ta imensă. Ieși dracu’ odată că am și alți clienți. Pa-pa! Tschuss!
Zburăm din multe motive. Eu zbor acum să ajungă grasa de lângă mine acasă. Abia aștept să ajungă acasă.
E foarte sătulă de noi și de intersecțiile noastre aglomerate și de lipsa noastră de germanism și vrea acasă și noi vrem ca ea sa fie fericită și marș acasă, stimată doamnă, du-ți slăninile acasă!
După un an de arogantă conducere a unui birou în Romania, te cari cu amintiri despre bărbați care se uită numai la alea mai tinere și mai slabe, nu ca acasă la tine unde nu prea au de unde alege și te duci înapoi cu nerăbdarea de a te simți dorită și agățată în baruri, unde femei de 50 de ani pline de riduri și colăcei, dar bronzate la solarii și cu tatuaje intime care așteaptă să fie arătate oricui e interesat, stau la tejgheaua barului, făcându-se ca nu de aia au venit, să caute vreun fermier sau corporatist să le prindă de fund, beat cui, și să le ia la tanzen und distraktionen. Se fac că nu știu exact ce, parcă se fac că au venit acolo să te ignore. Dau bani femeile pe cocktailuri scumpe, și se îmbracă aiurea și strâmt, și cu buricul epilat pe afară, știi de ce? Ca să te ignore eficient.
Se uită la meciul care rulează pe plasma de la bar și sorb din pai, absente, și se așteaptă să vii ca un puli kutya (e un câine, ce-ai crezut?) să te rogi de ele să te bage în seama. Fix.
Gata, aterizez. Laters.
Citiţi şi
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Luna plină în Scorpion din 24 aprilie 2024 este despre LOIALITATE
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
