Cine ar fi crezut? Să le critici pe cele care îşi înşală soţii şi tocmai tu să te îndrăgosteşti de un tip care iniţial ţi s-a părut un prăpădit căruia nu i-ai da nici cea mai mică atenţie? Dar nu, tu nu-ţi înşelai soţul, nici vorbă de aşa ceva, tu doar te-ai îndrăgostit fără să vrei, fără să cauţi, fără să-ţi treacă prin gând. Şi parcă te-a lovit trenul, nu mai mănânci, nu mai dormi şi îţi faci zeci de scenarii în cap şi-ţi pui o mie de întrebări, de parcă ai fi o adolescentă ce simte fluturaşi în stomac la prima ei dragoste.
Şi credeţi-mă, e rău când ai 35 de ani, măritată şi cu copil, să te simţi năucită şi debusolată.
Dar să vă spun cine e şi cum l-am cunoscut: prima dată când am făcut cunoştinţă a fost în parcarea unui supermarket, unde s-a întâlnit cu soţul meu cu care avea treabă, iar prima impresie, pe care i-am împărtăşit-o şi soţului, a fost că-i vai de capul lui, săracul, şi este şi cam naiv, cel puţin aşa mi se păruse, dar soţul meu s-a apucat să-mi povestească că are greutăţi, că are un copil grav bolnav şi am început să-l compătimesc, fiind şi eu părinte, la rândul meu. El -căsătorit, haios şi deştept, cu două facultăţi, fost angajat S.R.I., actual om de afaceri, lucruri pe care le-am aflat a doua oară când l-am întâlnit la Timişoara, în restaurantul hotelului unde m-am cazat cu soţul meu. Cu toţii urma să participăm la un târg.
Când a ajuns, noi eram deja la masă şi ni s-a alăturat, am discutat diverse şi îmi era greu să mă adresez şi soţului meu când vorbeam, de parcă tot ce spuneam, îi povesteam numai lui. Ovidiu îl cheamă şi mă cucerea fără să facă vreun efort.
A doua zi, am plecat în acelaşi timp, l-am salutat încet, aproape şoptit, ba chiar soţul meu mi-a atras atenţia că nu l-am salutat, dar nu voiam să fie evident faptul că eram fascinată de el. Şi ce credeţi, după câteva zile, când vin de la serviciu, soţul meu îmi zice să fac un pic de ordine prin casă că vine Ovidiu în vizită, că trebuie să ia ceva de la el. La ora asta, am zis eu, care simţeam că-mi sare inima din piept, la gândul că o să-l revăd. Când a ajuns, destul de târziu pentru o vizită (pe la ora nouă seara), foarte galant a adus cadouri pentru toţi şi a intrat în camera soţului să discute, în timp ce eu stăteam cu urechile ciulite să-l mai văd înainte să plece. A mai ieşit din cameră să admire o parte dintre tablourile pe care le avem prin casă, zâmbind şarmant, iar eu eram topită. Nici măcar nu ştiu dacă omul acesta are cea mai mică atracţie faţă de mine, dar mi-a lăsat o impresie puternică.
Şi stau şi mă întreb: o fi astenia de primăvară care m-a cuprins, faptul că soţul meu nu îmi dă prea multă atenţie după 16 ani de căsnicie sau faptul că el, soţul meu, a fost primul şi ultimul bărbat cu care m-am culcat? Ce fraieră pot să fiu…
Guest post by Silvana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
