Primit scrisoare la redacție, dupe cum urmează:
“Povestea asta cu Doru mă ucide. La propriu. Dumnezeu știe (mă tem că nu Dumnezeu, ci naiba știe!!), cât blocaj al minții, al cuvântului și al gestului mi-au adus teoriile feciorelnic-comuniste ale vremurilor! Poimâine împlinesc 50 de ani, n-am chef de niciun tort, abia îmi aprind o țigară la cafea. Îmi fac scenarii intime la masa din bucătărie. Cum să-l întreb pe Doru de SIDA, de sifilis, de scurgeri vaginale, de hepatită C, tocmai eu, cea care nici un prezervativ n-aș putea cere cu voce tare la supermarket! Cum oare, CUM?? aș putea să transfer pasiunea nopților noastre virile, (palide încă din perspectiva cuplului social), așternuturile mototolite pe fond de Leonard Cohen, într-un dialog prozaic gen: “Doru, ai vreo idee de ce am scurgeri și mâncărimi și usturimi, acolo jos, de când trăiesc cu tine? Hmm, Doru?” Mai bine mor, mai bine o las baltă! Ar fi ca și cum l-aș invita la slănină cu ceapă roșie, pe post de preludiu. În loc de șampanie. Și totuși, teroarea disconfortului “dinjos”-ul meu nu-mi dă pace, o leg de Doru, o fi boală? O fi obolul cerut de sexul reînviat după cei doi-trei ani de pauză înaintea lui? Să-i spun pe șleau ce gândesc? Să fac analize?…”
O pățită i-a răspuns dupe cum urmează:
“Draga mea, și eu am pățit-o de două ori și de amândouă dățile a fost grav. O dată, ceva asemănător cu povestea prietenei mele, numai că eu am ajuns la “divorț”, convinsă fiind că m-a înșelat. Ce folos că mai apoi am aflat câte alte explicații nevinovate au simptomele de mai sus? El s-a dus, eu m-am deșteptat și am fost mai atentă la semnele corpului meu și la ce folosesc pentru igiena zonei. Și la ce mi-a folosit, ca să zic așa, că a doua oară, când a reapărut problema, deși nu m-am mai îngrijorat eu, s-a îngrijorat el până la despărțire. Că era de-o gelozie cruntă. Și degeaba i-am dat eu cu explicațiile științifice – că bioritmurile, că hormonii, că flora (ce frumos sună, dar ce nașpa sunt coloniile alea de bacili), că se schimbă pH-ul… nimic n-a ținut. Urla cu chiloții mei în mână că acolo e altceva. Două relații ratate din cauză de dinjos. Bine, după a doua nu mi-a părut rău deloc, că dacă nu-i încredere, geaba te dai de ceasul morții să explici câte-o situație mai delicată. Nu făcusem și eu la fel în prima relație?…
Așa că, dragă prietenă, nu-l suspecta pe Doru de infidelitate. Dacă tot zici că ai împlinit niște ani, ar putea fi menopauza de vină… Caută ceva potrivit pentru liniștirea dinjos-ului și trăiește-ți povestea de dragoste. Să-ți mai spun că ar putea fi ultima? 🙂 Te îmbrățișez.”
Voi ce ziceți?
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Împreună până se va face târziu în noi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
