Te refugiezi în cele mai frumoase amintiri? De obicei, acestea vin din primii ani de viaţă… Te gândeşti că ai da orice să mai ai încă o şansă de a relua totul de acolo? De atunci, de când, pus în faţa primei alegeri, ai ezitat şi decizia luată s-a dovedit ulterior una prea puţin fericită? Te-ai întoarce doar ca atunci să poţi alege „altfel” şi toată viaţa care va fi urmat să fie şi ea „alta”, infinit mai bună, mai uşoară şi mai fericită decât aceea pe care o trăieşti acum?
Din păcate (sau, dimpotrivă, din fericire?), maturizarea şi înţelepciunea prezentului – aşa amar – nu ar putea să aleagă mai bine decât ai făcut-o tu atunci. Căci, pe de o parte, s-ar anula pe sine, ele fiind tocmai rezultatul acelei alegeri „greşite”, iar, pe de alta, cine îţi garantează că alegerea „mai bună” de atunci îţi va aduce cu sine o viaţă „mai bună”? Sau că alegerile ulterioare vor fi, la rândul lor, mai inspirate? Şi chiar şi aşa… o viaţă mai uşoară, diferită, ar mai fi fost viaţa ta? Ai mai învăţat aceleaşi lucruri? Ai mai fi trăit aceleaşi experienţe şi ai mai fi încercat aceleaşi sentimente? Ai mai fi fost… tu cel de acum?
E simplu să te lamentezi, să te uiți cu jind la ceas și să învinovățești timpul că a trecut prea repede și tu nu ai avut „când” lua deciziile bune. E simplu și complet inutil. La ce te ajută?
De aceea, de câte ori mi-e greu şi gândul mă poartă înapoi, cu mii de ceasuri în urmă, la originea „suferinţei”, la „greşeli”, în loc să mă las pradă tentaţiei de a-mi crea scenarii alternative … le mulţumesc. Îmi dau seama că, de fapt, s-au întâmplat aşa cum trebuia să se întâmple, dar eu încă nu am înţeles pe deplin rostul lor. În loc să le urăsc, să mă învinovăţesc şi să-mi doresc să fi făcut altfel, le iau la scărmănat. La puricat. La analizat. Să le scutur de ultimele sensuri ascunse bine, să le curăţ de regrete şi acuzaţiile ce se vor fi adunat de atunci şi să mi le redau aşa cum sunt, de fapt: etape din devenirea mea, importante, utile, necesare…
Acum, când mi-e greu, încă mă mai refugiez în cele mai frumoase amintiri… Dar, acum, când mi-e greu, ştiu că, dacă ar fi s-o iau de la început, aş urma acelaşi drum, asumându-mi poate mai repede greşelile, cu inima deschisă, plină de iertare chiar şi faţă de propria persoană, şi continuând să doresc schimbarea. Pe cea a prezentului şi nu, utopic, steril şi amăgitor, pe cea a trecutului…
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
