– Știi, trebuie să vorbim!
Iar tu deja simți cum se învârte camera cu tine, cum te apucă palpitațiile și cum te încearcă o cădere de calciu, de glicemie sau de bolovan în cap (după caz și rezistență, bineînțeles). Dar povestea nu se încheie aici, ci continuă cu un „Știi, m-am gândit că…”. Și Doamne, Dumnezeule, deja ai trecut prin toți sfinții pe care ți i-ai putut aminti și toate entitățile magice care ți-ar putea purta noroc în momentul invocării, pentru a nu mai continua chinul de a asculta umătoarea parte. Dar fix în mijlocul rugii tale arzătoare, se aude un „…ar fi mai bine să” și parcă urechile îți țiuie din ce în ce mai tare, iar genunchii parcă sunt mai moi decât gelatina din răcitură. Cel mai adesea urmează un „nu ești tu de vină”, care pune capac peste toată situația de mai sus și încheie acea fierbere la foc mic.
Și până la urmă, de ce ne sperie atât de tare meschinul „Trebuie să vorbim”?
©John Meyer
Replică dătătoare de fiori reci pe șira spinării și broboane de transpirație pe frunte, aceste câteva cuvinte care o alcătuiesc sunt, de obicei, prevestitoare de vești proaste. De cele mai multe ori, ele anunță o despărțire sau, în cel mai bun caz, o ceartă de anvergură, presărată cu replici usturătoare care te fac să verși lacrimi mai ceva decât atunci când tai ceapă. Când auzi această replică, parcă îți amintești de tot ce ai făcut greșit vreodată și ți se cam taie cheful, precum maioneza frecată prea abitir.
Oare de ce nu folosim cuvintele acestea pe un ton pozitiv, poate când vrem să dăm o veste bună și pur și simplu ardem de nerăbdare să spunem cuiva că ceva frumos urmează să se întâmple?
Dar, dacă tot simțim că ele nu anunță o veste bună, măcar să nu ieșim prea șifonate. Dacă tot am ajuns aici, de ce nu i-am răspunde „da, chiar trebuie să vorbim!”, “da, și eu m-am gândit că…”, „da, ar fi mai bine să…”, și, mai ales, „știu că nu sunt eu de vină”. Una din două: ori replicile tale îl descumpănesc, bate în retragere, e doar nehotărât și regretă că a deschis ostilitățile și urmează o discuție lămuritoare, ori asta a fost! Cu următorul vei fi mai atentă la semne. Și dacă ele îți vor arăta că e doar o chestiunde de timp până le vei auzi din nou, soluția e să-i spui tu prima… “dragul meu…știi, trebuie să vorbim!”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
