Ce faci când dragostea nu te-ntreabă?

Your tuppence

1. 
   Stănică Ambrinoc / 14 July 2015 8:34

   Familia din 2 este un model depăşit, creşterea copiilor ar trebui să fie cel mai important lucru dintr-o comunitate, iar dacă acte de legări inutile nu ar fi … atunci iubirea şi oamenii ar fi liberi să se exprime … Căsătoria a fost înfiinţată, nu pentru iubire, ci doar pentru posesie şi contract … termeni fără sentimente, de altfel …

   

   

   Reply ↓
2. 
   mihaela / 20 March 2015 1:14

   helen ma regasesc complet in ce ai scris…. si din pacate, suferinta cea mai mare e in lumea fetei mele, si jale mi-e de mine dar de ea si mai mult… singura diferenta e ca el vrea divortul dar sa ramana si cu confortul casei…. deci, nu e nici frumos si nici inaltator… ca sa-ti construiesti fericirea calcand pe inimile altora, mai ales a unor copii fara de vina, nu cred ca poate da asa mare satisfactie decat unor minti perverse si unor suflete bolnave.

   2

   

   Reply ↓
3. 
   Cristi R. / 19 March 2015 21:19

   Este uimitor cum se transforma o dragoste atât de frumoasă, unică si incredibilă dupa ce ajungi sa imparti baia, bucataria si patul.
   Unii reusesc sa o transforme intr-o floare altii intr-un cactus.
   Din pacate nu ramane niciodata in forma pe care o avea inainte de a deveni erotica.

   2

   

   Reply ↓
4. 
   Dana / 22 February 2015 20:17

   Nici eu nu înțeleg aceasta așa zisa poveste de dragoste care de fapt e mai putin decât nimic. Si-mi face greata dualitatea si minciuna. De fapt nu ai nimic adevărat : o căsnicie in care nu esti tu, trebuind sa îți ascunzi privirea si bataile inimii, in care ai pierdut cel mai important lucru, comunicarea, pentru ca , iată, e un altul care te înțelege mai bine… Si pe de alta parte o iubire adolescentina traita la varsta responsabilitatilor pe care te straduiesti, in felul tau, sa ti le asumi in continuare, martirizandu-te. De fapt esti cu fundul in doua luntri si nu esti suficient de adevarata sa rupi pisica in doua si sa iei o decizie de om matur si responsabil. Pot înțelege ca, slaba fiind, ai lăsat sa te îndrăgostesti ca o scolarita, dar nu mai pot înțelege ca dupa ce ai facut așa un rahat mai ai vreun sentiment intaltator de plutire si visare, calcand peste sentimentele tuturor cu bocancii de campanie…

   6

   1

   Reply ↓
5. 
   Dana / 20 February 2015 10:08

   Hm, am trecut prin chestia asta de doua ori, cand eu eram libera iar ei nu…si de fiecare data am ales sa plec, fiindca, exact cum spunea Helen, “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. E ingrozitor de dureros, dar suntem oameni, cu discernamant si etica. Unii cel putin…

   2

   

   Reply ↓
6. 
   Maria T / 19 February 2015 22:03

   Daca e cu-adevarat dragoste traita atat de profund, atuci luati-va de mana si mergeti impreuna pe drumul in continuare! Dar, totusi, eu zic sa mai asteptati… Mai lasati timpul sa aleaga si sa astearna adevaratele sentimente.
   Imi pare o iubire traita la o varsta de criza (40+) cand fiecare dintre noi avem nevoie de o redefinire a feminitatii\ masculinitatii.
   Repet, lasati timpul sa aleaga. S-ar putea ca la anu’ pe vremea aata sa zambiti tinandu-va de mine sau sa zambiti uitandu-va in urma si intrebandu-va “ce-a fost in mintea mea?!”

   

   

   Reply ↓
7. 
   helen / 19 February 2015 20:50

   Povestea voastra ma intristeaza mult, poate pentru ca eu sunt femeia de partea cealalta a baricadei, eu sunt acea femeie care de curand a descoperit ca sotul si tatal fetitei mele traieste o iubire “platonica” (zic ei…mint ei) cu o alta… si e groaznic sa fi injunghiat pe la spate, deja a doua oara. Apreciez oamenii demni si dispusi sa-si asume, sa plece daca sentimentele impun acest lucru, mai ales atunci cand usa e larg deschisa. Nu jignesc si nu dau lectii de viata, sunt doar o femeie sincera care sustine ca oamenii n-ar trebui sa traiasca in minciuna si sa-I raneasca pe cei din jur.Iti propun un exercitiu de, imaginatie, inchide ochii si gandeste-te la cat de mult il iubesti acum pe acest barbat.Acum gandeste-te ca te-a inlocuit cu altcineva, ar trebui acum sa suferi ingrozitor, sa-ti siroiasca lacrimile pe obraz, sa simti ca inima-ti explodeaza in piept iar mainile-ti tradeaza comenzile ceierului, pentru ca tremura. Nu spun ca asa se vor intampla lucrurile, spun doar ca FEMEIA LUI, asa cum poate si BARBATUL TAU sufera groaznic. Cel mai simplu este sa va traiti povestea de dragoste la vedere, daca e autentica si sa va incheiati povestile cu actualii parteneri de viata.Eu personal am inaintat actele de divort….dar ghici ce, nu vrea sa divorteze si nici sa paraseasca domiciliul conjugal. Intelepciune multa, fiecare dintre noi avem un suflet 🙂

   3

   

   Reply ↓
8. 
   Catalin / 19 February 2015 12:48

   M-am regasit in povestea de mai sus. Si pt ca la mine situatia a evoluat dincolo de granitele platonicului, sunt in situatia in care experienta ma ajuta sa vad altfel povesti similare.
   Vraja care planeaza intre voi acum, in stadiul platonic, nu va disparea prea curand. Pt ca exista tentatia fructului interzis.
   Nu prea dau sfaturi daca nu mi se cer dar sunt cateva intrebari la care e bine sa va ganditi.
   E mai la indemana sa te orientezi catre un strain si sa-i vorbesti deschis sau sa incerci sa repari cu cel cu care ai pornit candva la drum lung? Sau banalul indemn: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.
   De ce/Cum s-a ajuns aici?
   Exista copii? Daca da, situatia se complica mult.
   Daca nu aveti copii, iar cu partenerii oficiali chiar nu se mai poate salva nimic, renuntati si luati-o de la capat impreuna.
   E coplesitor sa traiesti in minciuna, iar farmecul de care spuneai ca-l traiesti acum e pacat sa-l umbresti.
   Nu mai stiu pe unde am citit, ca “viata e prea scurta pt relatii de lunga durata. Conteaza prietenia si dragostea.”
   Desi pare superficiala abordarea, inclin sa cred ca asa e.

   

   

   Reply ↓
9. 
   Denise / 19 February 2015 12:08

   E cel mai greu cand inima nu tine cont de posibil in lumea asta cateodata prea reala.
   Iubirea nu tine cont de norme, si esti nevoit sa rezolvi cumva conflictele care apar cu constiinta ta, conveniente sociale, intelegerea celorlalti.
   Nici nu stiu ce e mai bine…si nu dau sfaturi…sa mergi asa cat timp arde focul, sa te rupi si sa te reconfigurezi, voi va faceti povestea.
   Dar e foarte important sa stii ca este un nutrient de care avem nevoie sa crestem.

   

   

   Reply ↓
10. 
    Lilia / 19 February 2015 11:19

    Iubesti ideea de iubire. Sa vedem dupa 5 ani de impartit baia in comun…

    

    

    Reply ↓
11. 
    Dania / 19 February 2015 10:52

    Frumos… dar si dureros. Implinire si neimplinire. Speranta si neputinta. Toate sentimentele si trairile lumii adunate in voi.

    

    

    Reply ↓