Ce facem cu săracii noștri?

Cele mai multe drame ale copiilor din țara noastră pornesc din sărăcie, iar acest fenomen este cu atât mai evident acum, în mijlocul crizei COVID-19. Mii de familii sunt pe cale să se destrame, iar viețile copiilor lor rămân ireversibil afectate de lipsuri, boli și nesiguranță. Odată cu această pandemie, în România crește numărul copiilor care trăiesc în condiții de sărăcie extremă. Inițiativele aprobate până acum — posibilitatea accesării șomajului tehnic, potențiala amânare a ratelor și altele — sunt binevenite pentru mulți români, însă nu îi ajută pe cei din comunități marginalizate. Propunem șase măsuri în sprijinul celor mai săraci și vulnerabili români.

Unde ne aflăm

Pandemia cauzată de COVID-19 se manifestă prin pierderi de vieți omenești, prin crize de ordin medical și economic, cu efecte directe în întreaga societate. Simultan, suntem chemați să răspundem urgent crizei umanitare apărute pentru că populații deja vulnerabile — familii sărace, monoparentale sau cu mulți copii, tineri care ies din protecția statului — își văd opțiunile de trai independent sever diminuate.

Până la 06.04.2020, conform Ministerului Muncii , au fost suspendate 952,929 contracte de muncă și 187,548 de contracte au fost încetate. Toate acestea, pe un fond de vulnerabilitate deja alarmant: conform Eurostat , în 2018, 38.1% dintre copiii României trăiau în sărăcie severă, expuși riscului de separare familială. În climatul general cauzat de COVID-19, sărăcia este una dintre cele mai grave probleme sociale. Copiii familiilor din comunități marginalizate, și așa greu încercați de sărăcie, vor fi cei mai afectați de incertitudine, de lipsa hranei și a unei locuințe, de lipsa condițiilor minime de igienă.

Actuala criză riscă să ne arunce în trecut, într-o Românie cu sute de mii de copii uitați în sărăcie, disperare și nevoi. Măsurile care ar trebui adoptate de organismele abilitate ale Statului Român sunt cu atât mai urgente. România de mâine va arăta așa cum o pregătim astăzi.

Suceava, Arad, Neamț, Hunedoara, București, Timiș și Brașov sunt cele mai mari focare de COVID-19, cu peste 2.560 de cazuri cumulate , iar copiii și familiile de aici au nevoie de sprijin în cel mai scurt timp. Nevoile urgente ale familiilor care trăiesc în sărăcie extremă sunt achiziția de alimente, bunuri de strictă necesitate, produse de igienă, dar și plata chiriei și a cheltuielilor de întreținere sau a utilităților. Structurile administrative ale acestor județe dispun de evidențe ale familiilor afectate de sărăcie extremă și este necesar ca, în aceste luni, să aloce fonduri pentru acoperirea acestor cheltuieli. Hope and Homes for Children România are capacitatea să ofere ajutor de urgență pentru acoperirea cheltuielilor pentru 500 de copii, tineri și familii din cele 11 județe în care dezvoltăm programe la acest moment.

Ce putem face

Propunem următoarele șase măsuri urgente:

1. Instituirea de către Guvernul României a Programului Național de Tichete Sociale de Urgență ca una dintre cele mai eficiente metode de a acoperi nevoile urgente ale familiilor care trăiesc în sărăcie extremă. Mecanismul de alocare și diseminare a acestor tichete la nivel național poate utiliza infrastructura Direcțiilor de Protecție a Copilului și a Serviciilor Publice de Asistență Socială care operează la nivel local și județean, prin utilizarea evidențelor acestor direcții cu privire la familiile care trăiesc în sărăcie extremă, sau fără venituri.

2. Realizarea urgentă de Module de Igienă Minimală în toate comunitățile care nu au acces la apă curentă. Acestea pot intra în atribuțiile primăriilor, prin serviciile publice de asistență socială, iar fondurile necesare producției, montării, aprovizionării și mentenanței acestora ar putea fi alocate prin fondurile structurale disponibile pentru România din partea Uniunii Europene. Modulele de Igienă Minimală să fie racordate la utilități de administrațiile locale și să includă dușuri, chiuvete, mașini profesionale de spălat haine și uscătoare. Aproape un milion de oameni nu au acces la utilități esențiale (apă curentă, electricitate, gaze naturale, etc.), nici vreo minimă infrastructură, iar riscul lor de îmbolnăvire este extrem.

3. Publicarea de urgență, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale și autoritatea de resort, a procedurii aplicate copiilor care vor avea ambii părinți confirmați cu COVID-19. Procedura ar trebui să prevadă personal pregătit să gestioneze aceste situații, echipamente de protecție și dezinfectanți pentru personal și copiii beneficiari, protocoale cu spitalele, protocoale de testare, spații/dotări în care copiii să poată fi puși sub observație sau carantină în cazul în care părinții sunt diagnosticați pozitiv.

4. Înființarea în regim de urgență de locuri de cazare în Centre de Carantină Pilot pentru copii, în județele focar de COVID-19. Variante de imobile care pot fi utilizate în acest scop: hoteluri de mici dimensiuni, pensiuni, apartamente, locuințe de serviciu.

5. Angajarea în regim de urgență, la nivelul fiecărui județ, de asistenți maternali și persoane care pot prelua, în plasament simplu, copiii cu ambii părinți confirmați cu COVID-19. Procedura ar trebui urgentată mai ales în județele care sunt focare majore.

6. Instituirea de către Guvernul României a Pachetului Național de Sprijin de Urgență pentru tinerii care au ieșit în ultimele 6 luni din sistemul de protecție specială sau vor ieși până la final de an, aceștia fiind lipsiți de resurse materiale sau alte forme de sprijin pentru asigurarea bunurilor de strictă necesitate sau a locuirii. Alocarea unei sume lunare, transferate lunar fiecărui tânăr care părăsește sistemul de protecție, cel puțin până la finalul anului 2020, ar putea acoperi cheltuielile de bază ale acestora, până în momentul în care vor putea accesa piața muncii.

Finanțarea acestor proiecte este posibilă inclusiv prin redirecționarea de urgență a unor sume din cadrul fondurilor europene disponibile pentru România.

Izolarea impusă de criza COVID-19 exacerbează riscul de violență, abuz și neglijare asupra copiilor și favorizează violența domestică. Ca o consecință a distanțării sociale și a izolării, familiile care oricum se luptau să rămână împreună sunt lăsate fără acces la servicii de sănătate, cu presiuni greu de suportat, datorate lipsurilor cronice de bunuri de primă necesitate și hrană. Au acces foarte redus la servicii de bază — toate acestea cresc riscul de separare a copiilor de părinții lor. Pe măsură ce ne luptăm să facem față crizei și să controlăm pe cât posibil continuitatea și aprovizionarea cu cele necesare a sistemului de sănătate, există riscul real ca alte servicii esențiale, oferite de asistenți sociali, mediatori comunitari și voluntari, să fie considerate mai puțin relevante.

Sprijinul dumneavoastră concret în asumarea și aprobarea acestor măsuri este esențial în evitarea crizei umanitare ce o va urma, poate imperceptibil acum, pe cea medicală prin care trecem.

Cu considerație, Ștefan Dărăbuș

Hope and Homes for Children
Director Regional, Europa Centrală și de Sud